Heart of darkness

  Mereu mi-a placut seria "Micutele mincinoase". Atat de interesanta si de adancita in mister. Eu una am ajuns la cartea a 10-ea, insa daca voi nu aveti rabdare, si vreti raspunsuri concrete la mister, atunci cititi "Ali's pretty little lies".
   Inainte de -A au fost miezul, originea povestii, si aici o voi spune pe scurt.Daca nu vreti sa stiti povestea, atunci nu cititi(spoiler).

   Au fost odata ca niciodata doua fete cu par blond de aur, ochi albastri mari, frumosi. Ele erau tocmai gemene. Alison si Courtney

au fost la inceput prietene, insa treptat relatia dintre ele s-a racit. Alison a devenit geloasa pe Courtney: ea era cea mai iubita, cea mai sociabila, asa ca s-a decis sa scape de ea.

   Inca de la o varsta frageda, Alison a avut o imaginatie morbida si un caracter periculos. Cu lucruri mici a inscenat-o pe Courtney, pana cand intr-o zi parintii au surprins-o pe C. stranguland-o pe Ali. Asta a fost inscenarea finala. Sah si mat.
   Courtney este schizofrenica si este trimisa la Radley, un azil de nebuni.

    Acum Ali este fericita, nu ? Da, este. Si totul decurge conform planului. Dar, poate -  doar poate - Courtney merita lucrul pe care il cerea atat de mult: o viata fericita.
    Cu toate astea, Ali si Courtney sunt gemene, asa ca nici C. nu se lasa prea usor: urmeaza o vizita a lui C. acasa, cand planul ei de mult da roade: se da drept Alison, imprietenindu-se cu Aria, Spencer, Emily si Hanna. Descopera jurnalul lui Ali si se da drept ea pe cat posibil. Ii fura inelul si colierul, iar la plecare, nu ea se intoarce la azil, ci geamana ei.

    Luni de-a randul, adevarata Alison a tipat si a urlat si a fost sedata cu pastile foarte puternice ca i-a fost inscenat totul, tocmai ajutand-o pe Courtney .
     Noua Alison s-a incadrat foarte bine. Le-a parasit pe vechile prietene ale lui Ali, pentru ca nu le cunostea deloc si si-ar fi dat seama imediat cine e ea de fapt.
Noua ei gasca este acum populara, si toate merg bine. Se indragosteste de un baiat foarte dragut, flirteaza cu Ian Thomas, iubitul Melissei, sora lui Spencer si se bucura de noua ei viata. Este libera.
   Dar adevarata Alison acum accepta falsa identitate, "isi ia pastilele" si face progrese mari la azil si vine inapoi, intr-o vizita permisa de azil, dupa Courtney, si isi vrea viata inapoi.
     Evident ca jigodia aia va face tot posibilul, chiar daca asta inseamna sa o ucida.
    "Ali's pretty little lies" este o carte geniala. Mi-a placut cu adevarat. Mult mister, actiune, glamour si mai multe  secrete ! Love it !

nota: 5/5

 Cartea asta a aparut tot in format Kindle si are cam 50 de pagini. La inceput nu mi-am dat seama ca este narata din perspectiva lui Four, insa mai incolo putin, cand cineva a zis ca este "fiul lui Evelyn Eaton" am zis: stai, ce ? Si de aici m-am prins :)

 Si ce mi-a placut atat de mult a fost Four. Ajungi sa il cunosti mai bine, sa ii afli secretele. Plus ca abia se observa ca asta este un short-story, spre deosebire de alte povestioare din astea atat de plictisitoare, Transferul este foarte palpitanta.

   Ce am regretat a fost ca e prea scurta.

    Actiunea este plasata in momentul in care Tobias trebuie sa aleaga factiunea care ii va defini viitorul, viata si personalitatea. Faptele sunt clare: Marcus, tatal sau, il maltrateaza, iar el este nevoit sa  fuga, sau sa ramana pentru restul vietii langa peroana pe care o uraste cel mai mult.


    Mi-au placut usoarele asemanari dintre Tobias si Tris. Am fost captivata de naratiune, de felul in care Tobias gandeste si prezinta lucrurile si mi-a placut. Evident, el alege Neinfricarea, pentru ca nu s-ar fi potrivit in alta factiune, si acum este liber. Cu toate astea, faptul ca e Divergent si viata printre Neinfricati nu este usoara.

   Descoperi initerea lui Four, primele sarituri de pe cladiri, primele aruncari cu cutitele la tinta, prima calatorie prin cele mai adanci temeri.

   Daca inainte erau vag amintite lucruri din trecutul lui, acum sunt descrise cu multa iscusinta si ajungi sa il cunosti(mai mult sau mai putin) pe Eric, la inceput, Eruditul care le da multe batai de cap.
    A fost o poveste frumoasa. LIKE IT ! Veronica Roth e prea tare. Si Tobias la fel.

Nota: 5/5

   Free Four este o povestioara, un short-story al cartii "Divergent", de doar 13 pagini, aparuta in format de Kindle. Nu am ce recenzie monumentala sa fac pentru 13 pagini, insa am zis sa discut putin naratiunea si protagonistul.
   Dupa cum va dati seama inca din titlu, se nareaza la persoana intai, din perspectiva lui Four, iar momentul surprins este acela cand el incepe sa o observe si sa se indragosteasca de Tris: cand ea ii luase apararea lui Al si a stat ca Four sa arunce cutite in ea ( la ordinul lui Eric- mare bou).

    Pe mine, personal, nu m-a impresionat atat de mult acest moment - au fost altele mult mai convingatoare -, insa se pare ca pe restul da. A fost interesant sa citesc ceva din perspectiva lui Four. Este pur si simplu un personaj genial, si abia astept sa apara si alte povesti din perspectiva lui inafara de "The Transfer", pe care am terminat-o si o voi recenza in curand.

   Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !

  Am terminat de recitit volumul trei din AV. Ce pot sa zic ? A fost cum ma astepta, : genial. Dimitri este pur si simplu irezistibil . LOVE Dimitri.
   Si Adrian Ivashkov e bun, insa nu se compara cu Dimitri. Uneori imi e asa de dor de seria asta. Mi-as fi dorit sa mai continue. A

m inteles ca exista un spin off al seriei, Bloodlines, insa eu vreau prin plan Rose si Dimitri. O sa incerc sa recitesc volumul patru, dar mai incolo, ca acum m-am apucat de Insurgent de Veronica Roth.

    Academia vampirilor este o serie extraordinara. Plina de actiune, de emotie, de iubire adevarata. Sunt niste carti aproape de perfectiunea imaginata de mine, insa tot le lipseste ceva. Eu vreau ceva din atitudinea si sentimentele lui Juliette("Spulbera-ma"), curajul lui Rose, personalitatea lui Dimitri, combinata cu Damon(Jurnalele vampirilor), si pur si simplu ceva mai dark. Actiunea s-a bazat foarte mult de bataliile cu strigoii aia, si a fost scrisa chiar bine, insa eu as fi mers pe explorarea sinelui, pe gasirea puterii in interiorul sufletului, pe autodescoperire, nu pe protectia vesnica pe care Rose este nevoita sa i-o dedice/acorde/sacrifice Lissei.

 "E usor sa te iubesc" este ultima carte pe care mai aveam sa o citesc de la editura Epica. Cu ea terminata, pot sa spun ca a fost ok. Cu toate astea, un "ok" inseamna ca a fost bunicica, insa nu extraordinara sau super deosebita. Dar mi-a placut. A fost o carte normala, simpla, emotionanta, placuta.



  Jacqueline are o relatie de trei ani cu un tip, Kennedy. Acesta se desparte de ea pentru ca sa iasa cu alte fete, dupa trei ani in care au fost un cuplu. Da foarte tare, ce jigodie ! Ei bine, Jacqueline lipseste doua saptamani de la scoala, rateaza un test important la economie si mai are putin si pica la materia respectiva.
   Are noroc si profesorul ii mai da o sansa sa promoveze cu o nota mare, cu conditia ca ea sa aiba un meditator pe nume Landon.

  Intr-o seara, Buck, cel mai bun prieten al lui Kennedy incearca sa o violeze pe Jacqueline, si ar fi reusit, insa un tip pe nume Lucas, un strain misterios, o salveaza in ultima clipa. Panicata, speriata si suspicioasa, Jackie refuza sa cheme politia sau salvarea - asta a fost prima greseala. Am inteles atitudinea protagonistei de : il cunosc pe tipul asta, nu mi-ar face rau, e doar beat si de ce sa chem politia, ca sa atrag atentia ?

   Asa ca o lasa balta si pleaca acasa, imspaimantata.
 
   Per total, a fost o carte buna. Tammara Webber scrie cursiv, bine, iar actiunea a avut anumite intorsaturi unde m-a surprins cu adevarat. M-a tinut in suspans si a meritat sa o citesc.
 
    Un aspect care mi-a placut a fost prezenta mesajelor si a mailurilor, care au destins atmosfera. Meditatorul lui Jackie ascunde un mic secret... care va iesi la iveala, bineinteles.

     Daca e sa aduc vorba de Lucas, ei bine, el este foarte tare. Mi-a placut persoanjul lui de la inceput. Stii, la televizor vedem zilnic multe crime, orori, chestii nasoale, insa pe langa cateva imagini si cuvinte rostite cu un ton mat, indiferent, al prezentatoarei nu ramanem decat cu iluzia unui eveniment nefericit. Insa in realitate: cum este pentru persoana aia ? Cat de ingrozitor trebuie sa te simti ? Asta este cazul lui Lucas, si mai mult de atat nu dezvalui. Mi-a placut asta. A fost o parte chiar buna.
   
   
    Asa ca Jacqueline incepe sa se apropie, incetul cu incetul de acel "strain", noul ei coleg de banca la economie si sa se indragosteasca de el. Autoarea aduce in discutie ideea de iubire imposibila, emotionanta si pura.
   De asemenea, actiunea NU lasa de dorit, pentru ca Buck loveste din nou- si asta asupra lui Jackie. Cu toate astea, el inca nu e oprit, pentru a mai face o victima. Asa ca aici te confunti cu puterea de a gasi in tine curajul sa faci ceva ce te-ar scoate sau pune si mai rau in pericol. Sa chemi politia, sa marturisesti ce s-a intamplat si sa pui vine pe umerii vinovatului.

     Poti spune ca in momentul in care ai terminat cartea ai ramas cu cateva invataturi, atat in ceea ce priveste sa te feresti de pericole, cat si ca daca ai intrat intr-un pericol trebuie sa gandesti si sa faci putin efort, pentru ca intotdeauna exista o cale de scapare. Intotdeauna.
 
 

Lucas mi-a amintit de Caleb din Pretty little liars. Voua nu ?

Poate ca Jackie nu este un personaj atat de puternic la inceput, insa pe parcurs reuseste sa gaseasca acel impuls de a-l denunta pe Buck.
  Asa ca, da . 'E usor sa te iubesc' e o carte buna. V-o recomand.

NOTA: 4.5 / 5

   "Uratii" de Scott Westerfeld a fost foarte surprinzatoare. Am citit multe recenzii, atat pozitive, cat si negative la adresa cartii, insa mie chiar mi-a placut. Nu a fost o carte cu adevarat impresionanta, dar mi-a placut .

     Tally abia asteapta sa implineasca 16 ani. De ce ? Pentru ca in universul distopic in care traieste, aceasta este varsta la care poate face operatia care o va transforma in sfarsit intr-o persoana frumoasa. Societatea este impartita intre Frumosi si Urati. Pana la 16 ani esti urat, locuiesti in Orasul Uratilor. Dupa ce faci operatia, locuiesti in Orasul Noilor Frumuseti si totul e numai lapte si miere.

     Prietenul lui Tally, Peris, a devenit frumos, iar acum fata a ramas singura... pana cand o intalneste pe Shay. Mi-a placut felul in care scrie Scott Westerfeld. O singura data, pe la pagina 200 m-am plictisit de moarte, insa in rest mi s-a parut foarte frumoasa.
      Shay ii prezinta lui Tally lumea cu alti ochi. Tocmai de aceea ii dezvaluie secretul ei: ca nu asteapta sa faca operatia(care avea sa aiba loc in aceeasi zi cu Tally, pentru ca s-au nascut in aceeasi zi), ci are in plan sa fuga in Orasul de Fum alaturi de David, un baiat care o va conduce.

      Tally este ingrozita de aceasta idee: de a nu deveni Frumoasa, de a ramane Urata pentru totdeauna si sa traiasca in saracie, departe de opulenta Orasului noilor Frumuseti si a petrecerilor lor.
   
   Nu va voi povesti mult din actiune, pentru ca trebuie sa descoperiti singuri. Shay fuge, iar acest lucru o impiedica pe Tally de la a face operatia: trebuie sa se dua sa o recupereze pe Shay, sa o ia din Orasul de fum, altfel nu va face niciodata operatia.


   Actiunea si universul, totul, a fost interesant, unic, si a scos in evidenta diferenta dintre esenta si aparenta. Faptul ca ceea ce merita cu adevarat nu e aspectul, ci gandurile, personalitatea.
    Intrebarea care ne urmareste pe parcurs este: isi va trada Tally prietena ? Va distruge Orasul de Fum ? Il va trada pe David(de care o sa se indragosteasca) ?

Va alege sa traiasca subjugata de oras, de legi, de societate ?  Va fi superficiala pentru toata viata, traind doar pentru petreceri si distractie sau va lua lumea in maini ? 

    Mi-a placut. Multa actiune, intorsaturi de situatie si asa mai departe.

 Nota: 3,7 / 5

 Am facut rost de doua carti:


Una este "Uratii" (am ajuns la pagina 200) si e chiar draguta. Imi place

Cea de-a doua este "Easy" de Tammara Webber - sunt foarte curioasa cum e.


Am mai facut rost de Insurgent pe Kindle, in format electronic(atat in engleza, cat si in franceza)

  Asta e una dintre cele mai grele recenzii de scris ever. Si asta e doar datorita faptului ca imi doresc sa surprind cat mai bine toate fetele acestei carti.
   Asa ca voi incepe printr-o caracterizare in 5 cuvinte:

     Unica
   
     Surprinzatoare

     Misterioasa

     Deosebita

     Emotionanta.



     Bine atunci, sa-i dam drumul la recenzie.  Mare tranquilitatis va avea parte de o recenzie pozitiva.       Cu toatee astea, a fost o carte atat de controversata si de interesanta.  Protagonista, Nastya este mai mult decat un personaj. Este o persoana in toata firea, si  stiu lucrul asta deoarece autoarea are un mod intr-adevar deosebit de a scrie.

     Este controversata, ranita, este o poveste dureroasa si atat de minunata.  Nastya are o dubla personalitate. Desi pe parcursul celor 460 de pagini nu actiunea e aia care iese in evidenta cel mai mult, nu poti sa nu observi lirica si modul de transmitere a sentimentelor. Nu m-am plictisit deloc. Ba din contra, am fost foarte curioasa in legatura de faptul in care va decurge firul povestirii.

Nastya a fost ranita. Nu va voi spune in ce circumstante teribile, deoarece asta e misterul povestii si ar fi aiurea sa-l aflati dinainte. Pentru ultimul an de liceu, ea vine sa invete la liceu.
 

   Mi-a placut atat de mult caracterul ei ! Pentru a nu-i lasa pe altii sa o vada cu adevarat, sa-i descatuseze sufletul, ea se ascunde in spatele unei masti ce consta in haine provocatoare, machiaj excentric.
    Cu toate astea, Nastya ii starneste curiozitatea lui Josh Bennett, un tip care e la fel de pustiit ca ea. Toti pe care i-a iubit au murit, si acum il mai are doar pe bunicul, care este bolnav de cancer si nu mai are mult de trait.
     Se nareaza la persoana intai, schimband perpectivele: dintre cea a Nastyei si a lui Josh. Mi-a placut atat de mult faptul ca nu a fost un roman superficial.  Este exact opusul superficialitatii. Profund si interesant, dureros de real.

     Lucrurile nu stau totusi atat de simplu: Nastya nu vorbeste. Si nu este muta. Pur si simplu nu are ceva de spus. Niciodata, de trei ani incoace. Si poate parea ciudat, insa din monetul in care intri in pielea ei, totul devine atat de logic si de matur. 
      Pentru ca asa de viata. E dura, e rea, te darama, te strica, de sparge, te DISTRUGE.

    Nu am mai intalnit ceva atat de emotionat si care transmite atat de mult de la Spulbera-ma si Unravel me. Superba ! 
     Va recomand "Mare tranquillitatis". Are atat de multe aspecte ! E mult mai complexa decat Spulbera-ma, insa Spulbera-ma e ceva mai dinamica, mai arzatoare, ceva pe punctul de a exploda.

   Nu pot spune care e mai buna dintre Spulbera-ma si Mare Tranquillitatis, insa asemanarile sunt oarecum pe alocuri. V-o recomand din tot sufletul.

NOTA: 5/5

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

  Am terminat adineaori "Mare tranquillitatis". Ce pot sa spun ? Mi-a placut la nebunie. O carte exceptionala. In decursul zilei voi posta un review, insa momentan m-am decis sa adaug cateva citate. 

  "-Cum se face ca ei ii spui scumpa mea, dar fata de mine nu folosesti niciodata cuvinte de alint ? se vaicareste el, pe un ton prefacut. 

   -  Ba da, raspunde doamna Leighton, batandu-l usor cu palma pe obraz din mers. Nu mai departe de saptamana trecuta ti-am zis ca esti napasta vietii mele. "


   "Moartea chiar nu e atat de rea, dupa ce-ai trecut prin ea o data. 
   Iar eu am trecut. 
   Nu-mi mai e frica de moarte acum. 
   Mi-e frica de tot restul. " 

   "Pe moment, ma simt ca o supravietuitoare in cine stie ce lume post-apocaliptica, privind printr-un geam si imaginandu-mi o parte din viata mea care s-a dus. "


   "Pana la urma, corpul mi s-a vindecat atat cat s-a putut. Mintea a inceput si ea sa-si revina la locul ei. Doar ca, din cate am impresia,piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parca pe cat de mult mi se vindeca trupul, pe atat de fracturata imi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu exista pe luna sarme si suruburi ca sa le dreaga. "



    "Uita-te la cum se imbraca, la cum isi ascunde fata sub machiaj si la f
aptul ca nu vorbeste. Oricat ar fi ea de tacuta, striga dupa ajutor. 
   - Si-atunci, de ce nu i-l ofera nimeni ?

    - Poate pentru ca nimeni nu stie cum. Uneori e mai usor sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, decat sa infrunti adevarul ca totul e in neregula, insa n-ai putere sa schimbi ceva in privinta asta. "  

 
   "Clay isi ridca blocul pentru desen, creioanele cu mina din grafit si ate cateva porcarii artistice, si-l urmez inapoi pe treptele casei in care mi-am petrecut ultimele cateva zile. E obsedat.  Nu pot sa i-o iau in nume de rau. Cunosc sentimentul. Cunosc nevoia coplesitoare de a crea ceva. Il urmaresc cum deseneaza si-l urasc un pic pentru asta. Nu ma simt vinovata. Simt ca am o justificare. Imi lipseste creatia. Mi-o doresc atat de aprig, incat mi-as sfarama mana, doar ca sa pot simti ceva. Uneori, dorinta aproape ca ma ucide din nou."

         Favourite classic book

     Nu prea ma dau in vant dupa clasice. Din ce am citit pana acjm nimic nu m-a facut sa zic ca e favorita. Baltagul mi-a displacut, Alice in tara minunilor am citit-o in urma cu 7 ani asa ca nu am carte favorita clasica. Sorry

    A book that you though you woudn't like but emded up loving.

       M-am gandit ceva vreme si in final am concis ca Legile atractiei dr Simone Elkeles este rapunsul perfect. La inceput am fost suspicioasa, am renuntat la carte, insa atunci cand am continuat-o am sfarsit prin a o iubi.