Heart of darkness

  Asta e una dintre cele mai grele recenzii de scris ever. Si asta e doar datorita faptului ca imi doresc sa surprind cat mai bine toate fetele acestei carti.
   Asa ca voi incepe printr-o caracterizare in 5 cuvinte:

     Unica
   
     Surprinzatoare

     Misterioasa

     Deosebita

     Emotionanta.



     Bine atunci, sa-i dam drumul la recenzie.  Mare tranquilitatis va avea parte de o recenzie pozitiva.       Cu toatee astea, a fost o carte atat de controversata si de interesanta.  Protagonista, Nastya este mai mult decat un personaj. Este o persoana in toata firea, si  stiu lucrul asta deoarece autoarea are un mod intr-adevar deosebit de a scrie.

     Este controversata, ranita, este o poveste dureroasa si atat de minunata.  Nastya are o dubla personalitate. Desi pe parcursul celor 460 de pagini nu actiunea e aia care iese in evidenta cel mai mult, nu poti sa nu observi lirica si modul de transmitere a sentimentelor. Nu m-am plictisit deloc. Ba din contra, am fost foarte curioasa in legatura de faptul in care va decurge firul povestirii.

Nastya a fost ranita. Nu va voi spune in ce circumstante teribile, deoarece asta e misterul povestii si ar fi aiurea sa-l aflati dinainte. Pentru ultimul an de liceu, ea vine sa invete la liceu.
 

   Mi-a placut atat de mult caracterul ei ! Pentru a nu-i lasa pe altii sa o vada cu adevarat, sa-i descatuseze sufletul, ea se ascunde in spatele unei masti ce consta in haine provocatoare, machiaj excentric.
    Cu toate astea, Nastya ii starneste curiozitatea lui Josh Bennett, un tip care e la fel de pustiit ca ea. Toti pe care i-a iubit au murit, si acum il mai are doar pe bunicul, care este bolnav de cancer si nu mai are mult de trait.
     Se nareaza la persoana intai, schimband perpectivele: dintre cea a Nastyei si a lui Josh. Mi-a placut atat de mult faptul ca nu a fost un roman superficial.  Este exact opusul superficialitatii. Profund si interesant, dureros de real.

     Lucrurile nu stau totusi atat de simplu: Nastya nu vorbeste. Si nu este muta. Pur si simplu nu are ceva de spus. Niciodata, de trei ani incoace. Si poate parea ciudat, insa din monetul in care intri in pielea ei, totul devine atat de logic si de matur. 
      Pentru ca asa de viata. E dura, e rea, te darama, te strica, de sparge, te DISTRUGE.

    Nu am mai intalnit ceva atat de emotionat si care transmite atat de mult de la Spulbera-ma si Unravel me. Superba ! 
     Va recomand "Mare tranquillitatis". Are atat de multe aspecte ! E mult mai complexa decat Spulbera-ma, insa Spulbera-ma e ceva mai dinamica, mai arzatoare, ceva pe punctul de a exploda.

   Nu pot spune care e mai buna dintre Spulbera-ma si Mare Tranquillitatis, insa asemanarile sunt oarecum pe alocuri. V-o recomand din tot sufletul.

NOTA: 5/5