Heart of darkness

Toate drepturile sunt rezervate Editurii EPICA. Carte apărută în iunie 2013. Traducere de Adrian Deliu.

  Am terminat adineaori "Mare tranquillitatis". Ce pot sa spun ? Mi-a placut la nebunie. O carte exceptionala. In decursul zilei voi posta un review, insa momentan m-am decis sa adaug cateva citate. 

  "-Cum se face ca ei ii spui scumpa mea, dar fata de mine nu folosesti niciodata cuvinte de alint ? se vaicareste el, pe un ton prefacut. 

   -  Ba da, raspunde doamna Leighton, batandu-l usor cu palma pe obraz din mers. Nu mai departe de saptamana trecuta ti-am zis ca esti napasta vietii mele. "


   "Moartea chiar nu e atat de rea, dupa ce-ai trecut prin ea o data. 
   Iar eu am trecut. 
   Nu-mi mai e frica de moarte acum. 
   Mi-e frica de tot restul. " 

   "Pe moment, ma simt ca o supravietuitoare in cine stie ce lume post-apocaliptica, privind printr-un geam si imaginandu-mi o parte din viata mea care s-a dus. "


   "Pana la urma, corpul mi s-a vindecat atat cat s-a putut. Mintea a inceput si ea sa-si revina la locul ei. Doar ca, din cate am impresia,piesele s-au aranjat un pic anapoda. Parca pe cat de mult mi se vindeca trupul, pe atat de fracturata imi devenea mintea, iar pentru rupturile din ea nu exista pe luna sarme si suruburi ca sa le dreaga. "



    "Uita-te la cum se imbraca, la cum isi ascunde fata sub machiaj si la f
aptul ca nu vorbeste. Oricat ar fi ea de tacuta, striga dupa ajutor. 
   - Si-atunci, de ce nu i-l ofera nimeni ?

    - Poate pentru ca nimeni nu stie cum. Uneori e mai usor sa te prefaci ca nimic nu e in neregula, decat sa infrunti adevarul ca totul e in neregula, insa n-ai putere sa schimbi ceva in privinta asta. "  

 
   "Clay isi ridca blocul pentru desen, creioanele cu mina din grafit si ate cateva porcarii artistice, si-l urmez inapoi pe treptele casei in care mi-am petrecut ultimele cateva zile. E obsedat.  Nu pot sa i-o iau in nume de rau. Cunosc sentimentul. Cunosc nevoia coplesitoare de a crea ceva. Il urmaresc cum deseneaza si-l urasc un pic pentru asta. Nu ma simt vinovata. Simt ca am o justificare. Imi lipseste creatia. Mi-o doresc atat de aprig, incat mi-as sfarama mana, doar ca sa pot simti ceva. Uneori, dorinta aproape ca ma ucide din nou."

 Oh frate. Inca un dezastru. Nu mi-a ajuns "Anna si sarutul frantuzesc", ca a venit "Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere". De acum incolo o sa ma feresc de genul asta de carte. Nu ma atrage, nu ma captiveaza, nu ma emotioneaza.

  Naratiunea este la persoana a treia. Si acest fapt afecteaza atat de mult, incat m-a facut sa destest modul in care scrie autoare. Abureste cititorul cu tot felul de descrieri si metafore si comparatii absolut pompoase care sunt acolo doar de decor, fara scopul de a transmite ceva. Altceva ? Comportamentul protagonistei nu a fost din nou credibil, dupa parerea mea. Parea scos dintr-o comedie oarecare, pe care o vezi la cinemagraf. NICIUN PIC DE ORIGINALITATE.

   Nimic. Nada. Nexam.

    Fata asta, Hadley, trebuie sa mearga la nunta tatalui sau, care a divortat de mama sa. Ok. Am inteles. E dureros. Te-a lasat balta acum doi - trei ani. Si atunci de ce bati campii pe parcursul a 60% din carte despre asta ? Te rog !!! Crezi ca nu inteleg? Plus ca nu a fost nimic, absolut nimic original. Numai banalitati.
     Pierde avionul si se inscrie in urmatoarea cursa.

    Trecem mai departe. Hadley face cunostinta intr-un mod total alarmant cu un tip dragut pe nume Oliver. El se ofera sa ii care valiza. Niciun pic de suspiciune. Pe bune, daca era un hot sau un criminal sau orice alta persoana ciudata ? De cand ne incredem in orice strain aparent placut ochiu
lui ? Nu ai niciun pic de creier in cap ?

   Incet-incet, pe parcursul a 150 de pagini chinuitoare despre ce se intampla in avion, niste discutii aberante, fara pic de haz, tipa asta fara creier incepe sa se indragosteasca de Oliver, care o saruta.
     La sosire Hadley se pierde de Oliver. ALELUIA ! In sfarsit se intampla ceva ! Hadley se grabeste extrem de mult si in final ajunge la nunta tatalui sau, unde mai au loc anumite tensiuni lipsite de orice farmec.
    Oroare. Urasc cartea asta. E absolut si incredibil de plictisitoare si nu te invata mai nimic concret. A doua sansa. Ok, am inteles-o pe asta. De aceea i-am dat a doua stea .

    Este un roman tipic american cu happy - end, atat de PREVIZIBIL. OMG, dezastru. 

NOTA: 2/5(Cu indulgenta)

   Am facut rost de carte in urma unui imprumut. Oh frate. Aveam niste asteptari mari, insa nu m-a prins deloc. Sunt receptiva, si anumite carti precum Zece
lucruri pe care le-am facut si pe care nu ar fi trebuit sa fac si mi-au placut, fiind genul ala de roman dulce si romantic, insa "Anna si sarutul frantuzesc" nu se incadreaza nici macar in categoria aia, din pacate.

    Anna merge in Paris pentru ultimul ei an de liceu. Si oau, cat planset, cata drama ! Nu pot sa cred. Eu as fi sarit de bucurie. Poate ca trebuie sa-si abandoneze parintii si prietenii, si se simte total singura insa pentru numele lui Dumnezeu, studiezi in Paris !!!

    Din prima zi, ei ii pica cu tronc un baiat pe nume Etienne St.Clair, si este atat de impresionata de parul lui, incat devine motivul principal(cel putin la inceput) al atractiei. Dar ce pacat: Etienne era luat, ca avea iubita, iar ea se pastra fidela fata de Christian. Si vai, de aici incepe dute- vino - ul cu : te iubesc, nu te iubesc, sunt mult prea timida pentru a-mi exprima sentimentele, insa ma imbat crita si atunci sunt atat de directa incat vomit pe tine. Si asta se aplica atat in cazul lui Etienne, cat si al Annei.


     Sa vedem ce nu mi-a placut: 
- incapacitatea protagonistei de a ingaima / invata / retine cateva cuvinte in franceza. Care e o limba ataaaat de dificila ! Serios, este atat de usor nivelul care i se cere incat trebuie sa fii dezinteresat sau prost in asa fel incat sa nu te prinzi de un minim de cunostinta ?

- faptul ca il iubeste mai mult pentru aspect decat personalitate, la inceput

- ca este o fata atat de rasfatata si incapabila sa accepte eforturile parintilor de a o trimite in strainatate pentru studii. Multi ar ravni pentru asta, dar ea nu, trebuie sa il crititce pe tasu in asemenea hal pentru romanele pe care le scrie. Ultima data cand am verificat, datorita lor manca ceva. SI in plus, de unde atata ura pentru tati ? Atat Saint Claire, cat si fata asta au ceva cu uratul tatilor, si poate ca baiatul are motiv, insa protagonista e pe dinafara rau.
-De unde atata timidate ? Sunt ultimul an de liceu si nu e chiar atat de greu sa-ti admiti sentimentele, daaa ?

 Atmosfera din Paris si toata treaba cu muzeele ar fi trebuit sa ma prinda sau sa ma incante ? Pentru ca nu a reusit. Ba chiar m-a plictisit. Si toata treaba cu filmele si povestea de dragoste care se "infiripa" intre St. Claire si Anna decurge atat de lent si e atat de evidenta.
   Plus ca singurele momente cu adevarat dragute au fost atunci cand Anna se culca cu St. Claire - doar dormea, atat - cu el. Era romantic. Restul a fost cam cliseu. Cum Christopher ala de care era ea indragostita a lasat-o pentru prietena cea mai buna si asa mai departe. LAME !!! CE carte slaba. NU m-a emotionat deloc. OMG, m-a plictisit rau si NU merita banii.



    Asta e exact genul de carte superficiala. Exista autori care scriu in profunzime si din aia superficiali, cum e Stephanie Perkins. DISLIKE !

Nota: 2.5 /5

 Am facut rost de trei carti de la editura Epica. Momentan incep cu "'Anna si sarutul frantuzesc". Voi ce credeti de "Mare Tranquillitatis" ?

    Am facut rost de "Destine la limita" in urma unui imprumut. Am avut vaga senzatie ca aceasta imi va placea, pentru ca pur si simplu parea interesanta. Si asa a si fost.

    Mi-a placut stilul autoarei. A narat la persoana intai, alternand perspectivele intre Noah si Echo, protagnonistii. Povestea cartii este una romantica, frumoasa, care parca a fost predestinata.

     Echo Emmerson  a fost o fata populara, cu un iubit ravnit de toate "prietenele" sale, o familie mai mult sau mai putin fericita, un frate pe nume Aires pe care il iubea foarte mult, etc. Si cum ar fi ca toate astea sa-ti fie luate? Sa pierzi totul ? Ei bine, Echo este o fata foarte, foarte puternica.

     Am apreciat la aceasta carte numarul de pagini.Desi de obicei cu cat e mai lunga, cu atat bate campii mai mult, in "Destine la limita" nu se intampla asa.Pe la pagina 200 se incheie un episod important, insa romanul continua. De aceea, cartea "Destine la limita" este independenta, are un final, si nu mai are continuari.


   Vechea prietena a lui Echo, Lila( un nume care imi place foarte mult) ii este alaturi. Cu toate astea, am simtit din prima o dezaprobare fata de incercarile disperate ale lui Echo de a-si recastiga vechile prietene, care erau niste bitches autentice, inafara Lilei. 
     Tatal lui Echo a divortat de mama sa, si acum se va recasatori cu Ashley, o persoana(nu folosesc cuvinte urate, nu?) care are vreo 20 ani si ... joaca rolul de mama vitrega rea gravida obsedata de a atrage atentia asupra ei.
     

 Am revenit sa postez in aceasta rubrica. In urma unor schimburi de carti am facut rost de:

 Am facut un schimb cu Niahara pentru Destine la limita

 Imi doream de mult timp volumele 1 si 4 din "Jurnalele lui Stefan". Acum am si ocazia sa le citesc
Voi ce ati mai citit ? In curand vin recenziile :)