Cartea asta a aparut tot in format Kindle si are cam 50 de pagini. La inceput nu mi-am dat seama ca este narata din perspectiva lui Four, insa mai incolo putin, cand cineva a zis ca este "fiul lui Evelyn Eaton" am zis: stai, ce ? Si de aici m-am prins :)

 Si ce mi-a placut atat de mult a fost Four. Ajungi sa il cunosti mai bine, sa ii afli secretele. Plus ca abia se observa ca asta este un short-story, spre deosebire de alte povestioare din astea atat de plictisitoare, Transferul este foarte palpitanta.

   Ce am regretat a fost ca e prea scurta.

    Actiunea este plasata in momentul in care Tobias trebuie sa aleaga factiunea care ii va defini viitorul, viata si personalitatea. Faptele sunt clare: Marcus, tatal sau, il maltrateaza, iar el este nevoit sa  fuga, sau sa ramana pentru restul vietii langa peroana pe care o uraste cel mai mult.


    Mi-au placut usoarele asemanari dintre Tobias si Tris. Am fost captivata de naratiune, de felul in care Tobias gandeste si prezinta lucrurile si mi-a placut. Evident, el alege Neinfricarea, pentru ca nu s-ar fi potrivit in alta factiune, si acum este liber. Cu toate astea, faptul ca e Divergent si viata printre Neinfricati nu este usoara.

   Descoperi initerea lui Four, primele sarituri de pe cladiri, primele aruncari cu cutitele la tinta, prima calatorie prin cele mai adanci temeri.

   Daca inainte erau vag amintite lucruri din trecutul lui, acum sunt descrise cu multa iscusinta si ajungi sa il cunosti(mai mult sau mai putin) pe Eric, la inceput, Eruditul care le da multe batai de cap.
    A fost o poveste frumoasa. LIKE IT ! Veronica Roth e prea tare. Si Tobias la fel.

Nota: 5/5

   Free Four este o povestioara, un short-story al cartii "Divergent", de doar 13 pagini, aparuta in format de Kindle. Nu am ce recenzie monumentala sa fac pentru 13 pagini, insa am zis sa discut putin naratiunea si protagonistul.
   Dupa cum va dati seama inca din titlu, se nareaza la persoana intai, din perspectiva lui Four, iar momentul surprins este acela cand el incepe sa o observe si sa se indragosteasca de Tris: cand ea ii luase apararea lui Al si a stat ca Four sa arunce cutite in ea ( la ordinul lui Eric- mare bou).

    Pe mine, personal, nu m-a impresionat atat de mult acest moment - au fost altele mult mai convingatoare -, insa se pare ca pe restul da. A fost interesant sa citesc ceva din perspectiva lui Four. Este pur si simplu un personaj genial, si abia astept sa apara si alte povesti din perspectiva lui inafara de "The Transfer", pe care am terminat-o si o voi recenza in curand.

   Mi-a luat ceva sa termin "Insurgent", asta pentru ca am citit-o in engleza, insa acum am terminat-o si sunt foarte incantata de roman. Mi-a placut mai mult decat "Divergent", prima carte, deoarece a avut mai multa actiune si mai mult romance.

   Spre deosebire de alte distopii, universul Veronicai Roth este foarte complex. Iti demonstreaza teorii sau ganduri sau perspective pe care nici macar nu le luasesi in calcul pana atunci. Schimbari de ultim moment, sacrificii, actiune care depaseste limitele si nu neglijeaza parte emotionala: daune, regrete, iubire, emotie.

    Minunata carte ! Lumea este acum in plin razboi. Factiunile au cazut. Peste tot sunt tradatori, si singurii Neinfricati loiali se pregatesc de lupta. Cel mai interesant lucru, pe care l-am apreciat cu adevarat, este faptul ca ajungi, incetul cu inceput sa descoperi fiecare factiune. Observi ca acestea, imbinate, reflecta umanitatea, care nu ar fi trebuit separata de la bun inceput.

   Asa ca Neinfricatii ajung sa se alieze cu cei din Candoare. Daca alianta asta dureaza mult timp ? Haha, s-o credeti voi. De obicei romanele in plin razboi sunt dureroase sau plictisitoare, precum "Jocurile foamei 3 - Revolta", "Insurgent" este foarte tare.

     Jeanine, personajul negativ din acest volum, face parte din Eruditie si le da batai serioase de cap. Reuseste sa controleze din exterior membrii Neinfricati, cu ajutorul cipurilor, si pur si simplu se intampla atat de multe incat nu vreau sa discut prea mult actiunea. Prefer sa ramana o surpriza. Ce pot sa va spun cu siguranta ca se va intampla este ca se vor alia cu cei fara factiune, un lucru total neasteptat. Voi credeati ca cei lipsiti de factiune sunt atat de slab pe cat se credea ? Nu, nu-i absolut deloc asa.

     Inainte de a citi aceasta carte, am urmarit numeroase recenzii, in care cititorii erau profund dezamagiti de comportamentul protagonistei. Tris este inca traumatizata dupa ce a trebuit sa-l ucida pe Will si de la curajoasa Tris, devine repezita-fara-sa-se-gandeasca-la-consecinte-Tris.
  
     A fost foarte criticata pentru asta, insa mie nu mi se pare deloc intreptatita sa treaca asa, una-doua, pentru moarte parintilor ei si a unui prieten foarte bun. Sunt de acord cu comportamentul ei, cel putin eu.
     Spre deosebire de Divergent, ajungem sa il cunoastem mai bine pe Four.
   
     Este atat de irezistibil. Il ador. Mi-a placut ca in Insurgent se dezvolta si romance-ul, prietenia, increderea. Fiecare are anumite parti din trecut, secrete, care pana la urma, ies la iveala si de fiecare data am admiram imaginatia autoarei de a le crea.
     Cu toate astea, ca imagine de ansamblu, intreaga lupta in acest moment este pentru o anumita informatie detinuta de Jeanine, una despre lumea de afara de granite. Asa ca da, sfarsitul m-a lasat intr-un suspans profund si mi-a placut !
V-o recomand cu toata increderea !

 
 Daca "Divergent" a fost buna, Insurgent e si mai tare. In curand recenzie !!!
 
 
“Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiți din straturi și straturi de secrete. Crezi că-i cunoști, că-i întelegi, dar motivele lor îți sunt întotdeauna ascunse, îngropate adănc în inimile lor. Nu-i vei cunoaște niciodata cu adevărat, însa, uneori, hotarăști să ai încredere în ei.’’
 
 
“Cândva, am citit undeva că plânsul sfideaza orice explicație ștințifică. Lacrimile sunt menite numai pentru a lubrifia ochii. Nu exista niciun motiv real pentru glandele lacrimale să produca în exces lacrimi la comanda sentimentelor.
Cred că plăgem pentru a elibera componentele animalice din noi fără să ne pierdem umanitatea, deoarece în mine exista o bestie care mărâie și mormăie și se încordează spre libertate, spre Tobias și, mai presus de orice, spre viață.”
 
“I pout my lower lip for a second, but then I grin as the pieces come together.
"That's why you like me!" I exclaim. "Because you're not very nice either! It makes so much more sense now.”  


“He slides his hand over my cheek, one finger anchored behind my ear. Then he tilts his head down and kisses me, sending a warm ache through my body. I wrap my hands around his arm, holding him there as long as I can. When he touches me, the hollowed-out feeling in my chest and stomach is not as noticeable.
” 
 
“What did you do?” I mumble. He is just a few feet away from me now, but not close enough to hear me. As he passes me he stretches out his hand. He wraps it around my palm and squeezes. Squeezes, then lets go. His eyes are bloodshot; he is pale. “What did you do?” This time the question tears from my throat like a growl. I throw myself toward him, struggling against Peter’s grip, though his hands chafe. “What did you do?” I scream. “You die, I die too” Tobias looks over his shoulder at me. “I asked you not to do this. You made your decision. These are the repercussions.”  

“I think it would be easier to fight in a dress," says Marlene, tapping her chin. "It would give your legs freer movement. And who really cares if you flash people your underwear, as long as you're kicking the crap out of them?” 
 
“Maybe I was afraid to trust him with something so personal as my devotion. Or afraid that I did not know what it was to love someone.
 
“We may both be bad, but there’s a huge difference between us—I’m not content with being this way.”  

 “He
must have stood there for a long time, making a list of all the terrible things he had done—almost killing me was one of those things—and another list of all the good, heroic, brave things he had not done, and then decided that he was tired. Tired, not just of living, but of existing. Tired of being Al. I open my eyes, and stare at the pieces of chair I can faintly see on the pavement below. For the first time I feel like I understand Al. I am tired of being Tris. I have done bad things. I can’t take them back, and they are part of who I am. Most of the time, they seem like the only thing I am.” 
 
 

“-Daca te mai pui vreodată, fără niciun motiv, în pericol, tu n-ai să fii nimic altceva decat o Neînfricată ahtiata dupa adrenalina, în căutarea unei doze, iar eu n-o să te mai ajut!
Scuipă cuvintele cu amărăciune.
-Eu o iubesc pe Tris Divergenta, care ia decizii fără să țina cont de loialitatea fată de facțiune, și care nu e niciun arhetip facțional. Dar Tris care încearcă din răsputeri să se distruga… pe aceasta n-o pot iubi.
Îmi vine să țip. Nu fiindcă sunt supărată, ci fiindcă mă tem că are dreptate.”
 
“Se uita lung la mine. Aștept, agățându-mă cu mâinile de brațele lui pentru echilibru, în timp ce el se gândeste la un răspuns.
Se încruntă.
-Spune-o din nou.
-Tobias, îi zic, te iubesc.”
 
 

 Am facut rost de doua carti:


Una este "Uratii" (am ajuns la pagina 200) si e chiar draguta. Imi place


Cea de-a doua este "Easy" de Tammara Webber - sunt foarte curioasa cum e.


Am mai facut rost de Insurgent pe Kindle, in format electronic(atat in engleza, cat si in franceza)

Am extras cateva citate din 'Divergent' de Veronica Roth, care mie mi-au placut foarte mult. 


"-Beatrice,imi spune,privindu-ma necrutator in ochi.Trebuie sa ne gandim la familia noastra.Dar,continua el.Dar trebuie sa ne gandim si la noi insine.

Sunt egoista.Sunt curajoasa.
Prefer sa mor,decat sa fiu pustie pe dinauntru,ca toti cei ramasi in afara factiunilor."



 "-N-ai cum sa ma faci frumoasa,sa stii ,ii atrag atentia.
-Cui ii pasa de frumusete? Eu aleg remarcabilul.
Fata pe care o vedeam pe furis in oglinda era Beatrice, cea care tacea la masa de seara.Aici e cineva cu o privire care mi-o sustine pe-a mea, nevrand s-o mai lase: e Tris.
Poate ca exista o anumita doza de Abnegatie in fiecare,chiar daca unii n-o stiu.
Ma rog,in fiecare,cu exceptia lui Peter."

"-N-ai mai mancat hamburger pana acum? ma intreaba Christina,facand ochii mari.
-Nu,ii raspund.Asa se numeste?
-Batosii se hranesc cu mancaruri simple,ii explica Four,clatinand din cap spre ea.
-De ce? Se mira Christina.
Ridic din umeri.
-Extravaganta este considerata o dovada de slabiciune inutila.
-Nu ma mir ca i-ai parasit,comenteaza ea,cu un zambet compatimitor.
-Mda, zic ,dandu-mi ochii peste cap.Numai din cauza mancarii a fost."


"Daca Eric e de parere ca am facut bine ceva, inseamna ca sigur am gresit."


     " -Am crezut c-o sa am probleme numai cu cei din Candoare, pentru ca pun prea multe intrebari, replica el, cu raceala.  Acum am batai de cap si cu Batosii?
       -Sigur e din cauza ca esti atat de abordabil,ii zic , pe un ton hotarat. Stii cum. Ca un pat cu cuie."


"-Ce-ti face capul?
-Bine,ii raspund.
-Si coastele? Se intereseaza,cu vocea scazuta.
-Ma dor numai cand respir.
-Aici nu prea e mare lucru de facut.
-Peter probabil c-ar da mare petrecere dac-as inceta sa respir.
-Ei bine, imi zice, eu nu m-as duce decat dac-ar avea si tort."






"-Tu crezi ca primul meu instinct e sa te protejez.Pentru ca esti micuta, sau ca esti fata ,sau Batoasa.Dar te inseli. Primul meu instinct e sa te presez pana cedezi, doar ca sa vad cat de tare trebuie sa presez, imi zice, strangandu-ma la cuvantul “presezi”
-De ce…De ce e asta primul tau instinct?
-Pentru ca frica nu te decupleaza: te trezeste.Am vazut asta.E ceva fascinant."


   "-Poate ca toti ar trebui sa facem mai multe,zice el ,dar suntem doar nevoiti sa lasam ca vinovatia sa ne aminteasca mereu ca trebuie sa ne comportam mai bine data viitoare."


"-Stii ceva,cei mai multi dintre baieti s-ar bucura sa fie inchisi cu o fata intr-un spatiu atat de stramt,ii atrag atentia,dandu-mi ochii peste cap.
-Nu si cei care sufera de claustrofobie,Tris!"

*

"-Poti sa fii fata pentru cateva secunde?
-Sunt fata tot timpul,ii raspund, incruntandu-ma.
Stii la ce ma refer.Ca o fata prostuta,enervanta.
Imi rasucesc o suvita de par pe deget.
-Mhi."

"-Molii,repeta Will.Tie ti-e frica de molii?
…
-Ingrozitor,zice Will, cu o seriozitate prefacuta.Asta-i fata mea.Dura ca un cocolos de vata."



“Undeva,in interiorul meu,exista o persoana miloasa,iertatoare.Undeva,exista o fata care incearca sa inteleaga prin ce trec oamenii,care e constienta ca oamenii fac fapte rele si ca disperarea ii mana spre locuri mai intunecate decat si-au imaginat vreodata.Jur ca ea exista, si sufera pentru baiatul macinat de remuscari din fata mea. Dar dac-ar fi s-o vad,n-as recunoaste-o.”






    Cand incepi recenzia unei carti precum "Divergent", esti nevoit sa-ti alegi cu mare atentie cuvintele, deoarece un roman atat de impresionat merita descris cum se cuvine.
     Atunci, sa-i dam bataie. "Divergent" este o distopie, care iti dai seama din prima ca a fost conceputa de o mana de profesionist. Nintuiesti, atat, nu sa si prevezi viitorul. E o mare diferenta intre plauzibilitate si intuitie. In alta ordine de idei, mereu sunt suspicioasa la distopii. "Legaminte" a fost, in opinia mea, un esec remarcabil, asa ca mi-e teama sa nu mai dau peste o carte ca asta. Cu toate acestea, "Spulbera-ma", tot distopie, m-a impresionat.

Nu are scapari aiurea, totul se leaga, are acele "indicii", care te fac sa

    Societatea din "Divergent" este impartita in cinci factiuni. Aceste factiuni sunt alcatuite din oamenii care au decis, la varsta de 16 ani, sa se dedice unor categorii, sa le zic asa.
     
     Candoare
     Abnegatie( de unde provine Tris)
     Prietenie
     Eruditie 
     Neinfricare

      La varsta de 16 ani, Beatrice(Tris) Prior trebuie sa aleaga carei factiuni ii va apartine. Candoarea se bazeaza pe adevar. Trebuie sa nu minti absolut deloc. Aiurea. Prietenia se bazeaza pe linguseala, Abnegatia este foarte ciudata. De acolo provine Tris, acolo e conducerea. Sunt foarte stricti, gen : nu ai voie sa te privesti in oglinda, nu adresezi intrebari la masa de seara ( pe bune ? ), porti haine foarte ... conservatoare. 
       Eruditii sunt cei inteligenti, poate prea inteligenti, iar Neinfricatii fac lucruri aparent necugetate, insa in realitate treaba e mult mai complexa. 

      Trebuie sa recunosc ca autoarea nu pierde timpul cu detalii inutile, si nu prelungeste orbeste descrierea, doar asa, de dragul de a umple pagini. Tris trece rapid prin teste de aptitudini, si in final se concluzioneaza ca este Divergenta, adica are inclinatii spre 3 factiuni, lucru periculos. De ce ? Veti afla pe cont propriu.

      M-am bucurat enorm de mult cand Tris a ales Neinfricarea, pentru ca acolo si apartinea. Fratele ei, Caleb, a ales Eruditia, in ciuda conflictelor dintre Eruditi si Abnegati. 
        Odata ajunsa la sediul Neinfricatilor, Tris isi face atat dusmani, dar si prieteni precum Christina, etc. Desi poate parea plictisitoare partea ce urmeaza, va asigur ca nu e. La neinfricati nu ai cum sa te plictisesti. Totul decurge intr-un ritm nebunesc, si este absolut uluitor sa vezi evolutia tehnologiei, combinata cu un suspans perpetuu. Pericolul pandeste fiecare pas. Uneori, am avut senzatia ca oamenii astia sunt compelt nebuni: de la saritul in tren in mers, la saritul de pe cladiri. Nu ca asta ar fi mare lucru, avand in vedere ca doar 10 persoane vor ramane in aceasta factiune, si restul eliminati. Ramasi fara factiune. 

     Dusmanii lui Tris sunt foarte artagosi. Incearca sa o omoare de cateva ori. Bine, asta veti descoperi pe cont propriu, insa mai vreau sa ma abat asupra unui subiect: Four, instructorul. 
      Ca orice poveste de fictiune care se respecta, are si o poveste de dragoste, care se infiripa intre Tris si Four. Nu dau prea multe detalii. Doar ca e foarte dragut si emotionant. Restul descoperiti voi. 

     Bine tu, Veronica R ! A fost o carte prea tare. 

NOTA: 5/5