Heart of darkness

 Dupa cum ati vazut in recenzia mea anterioara, Ten Tiny Breaths, prima carte din serie, mi-a placut foarte mult si a devenit una dintre cartile mele preferate. Azi am terminat si cea de-a doua carte, One tiny lie, si desi nu a fost la fel de buna ca Ten tiny Breaths, mi-a placut suficient de mult.

Acest volum spune povestea lui Livie, sora mai mica a lui Kacey . Tocmai asta a fost unul dintre motivele care m-au facut sa nu imi placa atat de mult cartea : Livie nu se compara cu Kacey, cu amuzamentul si cu increderea in sine pe care Kacey o emana prin simpla ei prezenta.

 Asta nu inseamna ca nu m-am atasat de Livie ; este draguta si simpatica si copilaroasa ( are 18 ani acum ) , dar mi-a placut mai mult Kacey. Mult mai mult. Okay, si Livie a intrat la Princeton, urmandu-si visurile, atat ale ei cat si ale tatalui sau. Cu o zi inainte de a incepe facultatea, surorile merg la o petrecere si se imbata si asa Livie face cunostinta cu irezistibilul si teribilul de sexy Ashton.

  De aici Olivia isi castiga denumirea "Irish", iar in decursul noptii nu numai ca se distreaza de minune, dar isi face un tatuaj si petrece foarte mult timp cu Ashton.
 Toate pentru ca in dimineata urmatoare sa se trezeasca cu o mahmureala de zile mari si o usturime pe umar acolo unde si-a facut tatuajul.
 
  Romanul se axeaza foarte mult pe iubirea dintre Livie si Ashton. Desi pare a fi un triunghi amoros, o data cu aparitia lui Connor si relatia care se dezvolta intre el si Liv, nu este niciodata unul, pentru ca cititorul stie cui ii apartine inima fetei si cu cine ar trebui sa ramana in final. Tocmai asta e ideea : daca ar fi fost Kacey aici, una-doua ar fi terminat-o cu Connor si vrajelile lui si teama de a-l rani, care o impiedica pe Livie sa ia orice decizie rationata.

   Relatia dintre Ashton si Livie este pur si simplu simpatica si atat de amuzanta. Aproape de fiecare data cand il vede, Livie se impiedica si isi mai rupe ceva. Este frumos totusi sa vezi cum evolueaza : de la fetita perfecta, Livie devine o tanara femeie capabila sa faca propriile decizii, propriile greseli si sa le infrunte.

   De exemplu, la inceput visul ei era sa ajunga in domeniul pediatriei, dar orele petrecute in spital, inconjurata de copii simpatici, dar pe moarte din cauza cancerului, leucemiei, sau a altor boli, realizeaza ca poate ca dorinta tatalui sau pentru ea poate ca nu este chiar atat de corecta.
     Trecutul lui Ashton este la fel de sumbru, si aflam numeroase lucruri despre el, care fac povestea mult, mult mai interesanta.

    Bineinteles, nimic nu ar fi fost la fel fara psihologul nostru mult iubit, neconventionalul si neprofesionalul Dr. Stayner, alaturi de care totul capata un nou sens si e pur si simplu mai amuzant.
    Tocmai am inceput cea de-a treia carte, Four seconds to lose, si pare foarte buna. Va recomand toata seria !

NOTA: 4.3 / 5