Heart of darkness

 Faceti cunostinta cu o porcarie monumentala. O Doamne. Nu pot sa cred .

 Primul volum a fost bunicel. Nu mare chestie, dar mie una mi-a placut si m-a captivat. Prima jumate - nu, de fapt primul sfert - din carte a fost captivanta si frumoasa si emotionanta, apoi o telenovela de prost gust.

Irina penduleaza din nou intre Robert si Matei. Partea cu Angel - un alt tip dragut - mi s-a parut foarte frumoasa, si dupa parerea mea Angel era perfect pentru Irina. Mult laudata Irina. Cred ca autoarea a folosit fiecare adjectiv de pe planeta ca sa descrie perfectiunea si frumusetea ei. Si cat de educata si inteligenta si bine-crescuta e ea.

 Au fost o tona de chestii dubioase. Precum : Irina are in sfarsit o relatie cu un tip Alex care o cere in casatorie, dar ea nu il iubeste cu adevarat. Oau. Si ce face ? Se lasa ademenita ca de obicei de Matei si Robert.
 Ah, si aflat cine era " prietenul imaginar" al protagonistei, cu care vorbea ore intregi si prin mesaje, fara a-i cunoaste identitatea. Surprinzator, chiar nu ma asteptam. Pe naiba, eram sigura cine era.

 Mai departe : Irina este tinuta in casa "prizoniera" de Matei si Robert, este drogata , violata de Matei, batuta de numeroase ori. Si ce face Irina ? Nu fuge, tot insista ca il iubeste pe Matei.
 APOI apare prietena ei cea mai buna care se ia in gura cu toti ratatii aia si face toate chestiile pentru Irina. Cu toate astea, Matei si Robert o trateaza foarte frumos cand Irina le da ordine, si ii asculta sfaturile si chestii. Dar, cand incep sa se certe, ea sfarseste batuta sau plangand. SI O DATA LA TREI PAGINI FUCKING PLANGEA. M-AM SATURAT DE ATATA PLANS.

 Nu mi-a placut niciun personaj. Niciunul. Irina e proasta si infumurata si fraiera. Simona e naspa. Matei e un cocalar care da din gura si bate tot ce prinde si o insala pe Irina. Robert e un fraier care nu stie sa lupte pentru iubire. Si restul sunt niste figuranti ieftini. Scrisul este ieftin, dialogul e prost si sec. CARTEA ASTA E O PROSTIE.

 PLUS CA MATEI SPUNE CA O TINE PE IRINA INCHISA IN CASA SI TOT RESTUL SUB PRETEXTUL IUBIRII DAR TOT CE FACE E SA FIE O IUBIRE EGOISTA PENTRU CA ATUNCI CAND IUBESTI PE CINEVA II DAI DRUMUL, IL LASI LIBER, SA IUBEASCA, SA FIE FERICIT SI CUM PANA MEA AUTOAREA NU A AUZIT NICIODATA DE CHESTIA ASTA de MATEI ????( da, chestia asta, pentru ca un om nu s-ar purta in asemenea hal )

scuze, dar mi se pare oribil si egoist si sec.

NOTA: 1 / 5 ( acea una steluta e pentru inceputul relativ captivant)

   Inceputul nu este forte. Ma refer la primele 20 de pagini. Par descurajatoare. De ce ? Din cauza dialogului dezastruos, lipsit de orice subtilitate sau farmec, dar care ilustreaza mai mult sau mai putin realitatea. Si cand spun asta ma refer la conversatia dintre protagonista ( Irina ) si prietena ei cea mai buna in club, in momentul in care ii observa pe Matei si pe Robert.

  Cartea este surprinzator de captivanta, in ciuda faptului ca nu avem de-a face cu actiune propriu-zisa, ci cu viata. Viata in intelesul ei, in efectele, consecintele, problemele, bucuriile, ei.


   In primul rand, personajele sunt conturate surprinzator de bine, mai ales Irina. Ce vorbim, nu sunt doar conturate, sunt construite de-a dreptul. Cunoastem acele persoane sufleteste, nu doar aspectul.
    Irina este o printesa. Uneori fandosita, uneori mironosita, uneori profunda si interesanta, alteori incredibil de rasfatata si o romantica incurabila.
    Asadar, este super laudata si autoarea foloseste toate adjectivele de pe planeta pentru a o descrie.

     Povestea pe care aceasta carte ne-o spune este una de dragoste. Ea incepe in momentul in care Irina este abordata de Matei intr-un club. La insistentele acestuia, ii da numarul de telefon, dupa - credeti-ma - extrem de multe insistente si situatii unice. Tot odata cu Matei, Irina il cunoaste pe Robert- misterios si retras, tacut, fratele lui Matei, care a fost adoptat inca de cand era mic.

   
  Cu toate astea, Irina este superba : pe langa sufletul si personalitatea ei debordante si unice, de o sinceritate hilara si uimitoare, are parul blond lung, foarte lung, si in mintea mea arata ca o adevarata printesa.
   O printesa care ajunge in sfarsit la palat: casa lui Matei si Robert. Actiunea tinde sa se petreaca foarte mult timp acasa, pentru ca Irina se muta cu iubitul ei, Matei.
 
   Ideea e ca omul de afaceri este Matei, iar el ii ofera destul de putin timp Irinei. Restul - adica absolut tot timpul fara Matei - este umplut de prezenta lui Robert, viitorul cel mai bun prieten al Irinei. Iar Robert, desi la inceput pare straniu, este un om bun. Este amuzant si o iubeste din tot sufletul pe Irina.
   O idila timida si pura ia nastere treptat intre Irina si Robert. Mie una nu mi-a placut de la inceput relatia ei cu Matei. Matei mi s-a parut nepotrivit pentru firea efervescenta si colorata a Irinei.

   Pe langa numeroasele situatii frumoase - calatoriile cu Robert , etc. - Irina relateaza numeroase lectii de viata si amintiri pretioase. Evidentiaza utilul unui jurnal. Scrie frumos. Autoarea. Are un stil foarte frumos. Unele dialoguri mi s-au parut cam grosolane, dar reale. Nu cred ca anumite replici ar avea ce cauta intr-o carte atat de profunda, cum ar fi " Ce bun e tipu ala " sau ceva de genul. Nu stiu. Nu pare ca si-ar avea rostul. ( erau mai multe, unele mai explicite ) Nu ma deranjeaza limbajul vulgar, dar cartea asta avea ceva pur si copilaresc si frumos si nu vreau sa cuprinda chestii asa de grosolane. E ca un fluture.


 Se discuta foarte mult despre fluturii pe care ii simti atunci cand te indragostesti. Si felul in care autoarea prezinta acest concept, aceasta idee, este unul superb.
   Ce nu mi-a placut asa de mult : atitudinea lui Robert in final, cum este el " beat" de dragoste, mi se parea mult prea catelus dupa nevoile Irinei, mult prea atent, dar totusi dragut.

    Mi - a placut, in concluzie, cat de cat.