Welcome
Blog Archive
About Me
Followers
Totalul afișărilor de pagină
Citesc ...
Archive
Search This Blog
Cartea asta a fost foarte captivanta. M-a tinut in priza inca de la inceput, este foarte bine construita si este genul ala de roman istoric care iti arata frumusetea istoriei.
Spre deosebire de multe alte carti, m-am atasat de personaje si mi-au placut.
Un avion britanic se prabuseste pe teritoriul Frantei, in el aflandu-se protagonista si prietena ei cea mai buna. Franta, in acel moment era ocupata de nazisti. Ulterior, protagonista este arestata de Gestapo si interogata, fiind obligata sa isi spuna povestea, care ce-i drept este foarte interesanta. Ea scrie, de fapt, zeci si zeci de pagini in care nazistii spera sa gaseasca informatiile(un anumit cod).
Aflam povestea lui Verity, imprietenirea ei cu Maddie, aflam povestea vietii ei.
Este surprinzator cum Elizabeth Wein a reusit sa prezinte totul foarte credibil si sa creeze o poveste induiosatoare. Mi-a placut foarte mult, iar finalul m-a surprins, dar doar partial, pentru ca anticipasem de la bunul inceput felul in care se va incheia viata lui Verity. Astfel, autoarea reuseste sa ofere cruzimii si racelii cu care razboiul este privit, emotie, prietenie.
Va recomand cartea. E plina de situatii neasteptate si mister si te face sa o citesti cu placere, si sa te atasezi de personaje. *thumbs up*, editura Epica a inceput sa scoata carti foarte bune.
Nota: 4/5
Am citit cartea in engleza, dar am fost surprinsa cand aceasta a aparut si la noi, la editura Trei ( editura mea preferata ) .
Recomand aceasta carte oricui este fascinat de complexitatea bolilor mintale si de drame de familie.
Protagonistul este destul de instabil din toate punctele de vedere si greu de inteles. Povestea nu este cine stie ce - Matthew este traumatizat de un incident din copilarie, in urma caruia fratele sau a murit. De asemenea, Matthew sufera de schizofrenie, si are adesea impresia ca fratele sau mort nu este de fapt mort. Mi-a placut felul in care este redata boala lui, insa imi displace complet felul de a fi a protagonistului. Atitudinea lui este oribila, la fel ca felul in care trateaza celelalte personaje.
Matt ajunge intr-un spital pentru persoane cu probleme mintale si starea lui se agraveaza. Nu mi-a placut in mod deosebit felul in care spitalul este prezentat, mi s-a parut ca autorul ar fi putut sa scoata mult mai mult dintr-un loc atat de fascinant si plin de intrigi.
Intregul suspans consta in a afla ce s-a intamplat de fapt in noaptea in care fratele sau a murit.
Mi-a placut in mod deosebit de mult felul in care, pe masura de starea psihica a lui Matthew se deterioreaza, naratorul isi pierde si el din coerenta. Desi pare ca nu este cine stie ce, povestea este destul de captivanta si mi se pare ca merita citita. Pe mine, cel putin, m-a intrigat.
Plus ca in carte, nu prea gasesti un personaj care sa fie sanatos psihic complet. Fiecare are ceva special si chiar m-a surprins asta. De asemenea, felul in care schizofrenia este ilustrata, de la inceputuri pana cand preia controlul aproape integral asupra perceptiei protagonistului este unul unic si foarte credibil.
Nota: 4 / 5
Castigatoarea este YUKI BLACK. Astept datele tale pe adresa cristina_andries98@yahoo.com
Cu ocazia revenirii blogului, am decis sa ograziez un concurs. Pentru a castiga volumul sapte din seria Pretty little liars, varianta paperback, trebuie sa :
- apreciati pagina de fb a blogului : facebook.com/cristinapainting
- lasati un comentariu la aceasta postare cu numele vostru si numele de fb .
INTRARI SUPLIMENTARE :
- orice apreciere la postarile de pe pagina de fb echivaleaza cu o intrare in plus.
Castigatorul se alege prin tragere la sorti.
Data de incheiere a concursului : 27 iulie
Ultima oara cand am postat pe acest blog minunat a fost la inceputul lunii februarie, iar acum ne apropiem de finalul lui iunie. Tin sa va comunic faptul ca am de gand sa schimb in mare parte tema blogului, si anume intentionez sa ma axez mult mai mult pe pictura, pe operele mele si pe creatia mea propriu-zisa. Pana acum, daca va mai amintiti, articolele erau in general opiniile mele asupra cartilor pe care le citeam. Ei bine, de acum incolo, ma voi axa mai mult pe pictura decat pe recenzii, desi asta nu inseamna ca nu vor mai aparea recenzii de acum incolo.
Sper sa va placa. Pentru mine este un nou inceput in ceva ce ma face fericita, alaturi de chitara mea fabuloasa ( un Epiphone Les Paul Special II ).
Pana atunci, va las o fotografie cu prima mea pictura e panza in acril, numita Efemer.
Inca o carte de la editura Trei care merita. " Regatul umbrelor " a fost o carte care initial m-a dezamagit, dar de la jumatatea ei a devenit extraordinar de captivanta. Voi fi sincera : primele 50 de pagini au fost captivante, de la pagina 50 la 100 - 150 a fost plictisitor si nu s-a intamplat mai nimic, si m-a enervat destul de tare, apoi a devenit foarte foarte buna.
Ciudata aceasta ascensiune.
Alina si Mal au fost impreuna din copilarie, de cand se stiu ei , din cauza ca au fost orfani si au sarit dintr-o casa de adoptii in alta. Oricum, Alina este remarcata si afla ca ea insasi este o Grisha si tocmai o Invocatoare a Soarelui. IARASI ACEST CLISEU. Este remarcata, descopera ca are super puteri, etc etc etc. Inedit este cum descopera asta : cand traveseaza Falia Intunercului ( un loc unde nu exista niciun pic de lumina, si unde se afla creaturi ca niste pasari care mananca oameni si orice gasesc si ele ) si prietenul ei Mal este atacat.
Oricum, viata ei se schimba radical - ALT CLISEU - pentru ca se duce sa locuiasca la Micul Palat, unde este antrenata. A fost destul de anosta partea asta, sincer. Nu mi-au placut personajele atat de mult, nu m-am atasat de ele cum ar fi trebuit si povestea avea un mare potential, dar am simitit ca autoarea a gresit pe undeva cu naratiunea. A transformat totul in ceva plat pana la un anumit punct, iar asta m-a calcat pe nervi, pentru ca putea sa iasa ceva mult mai bun.
Continuand, Intunecatul nu este ceea ce pare a fi, intreaga natiune Ravka asteapta sa fie salvata de Invocatoarea Soarelui, persoana care poate sa ii scape din intunericul Faliei care se extinde pe zi ce trece. Mi-a placut totusi actiunea propriu-zisa pe care nu o voi povesti pentru ca risc sa dezvalui prea multe detalii.
Mi se pare ca autoarea a insistat prea mult pe ticurile personajei si intentia lor era sa denote ceva emotionant, dar pe mine nu m-a emotionat absolut deloc. Intunecatul este personajul meu preferat, normal, dar mi-ar fi placut sa fie ceva mai antitetic, pentru ca atunci cand scrii ceva si vrei sa nu fie nici prea crud, nici prea bland, iese o ciorba. Ar fi trebuit sa sara intre aceste doua stari cu o normalitate iesita din comun, dar el nu e nici prea rau, nici prea bun, si mi se pare amestecat si sters in loc sa fie schimbator si intrigant.
Eu va recomand cartea, in ciuda lucrurile pe care le consider eu neplacute, pentur ca are un punct culminant forte, un final care ma face sa vreau cartea urmatoare si pentru ca e posibil sa va placa foarte mult.
NOTA: 3,9 / 5
"Pandemonium" mi-a placut foarte mult. Este o continuare aproape la fel de buna ca primul volum, " Delirium" . Nu pot sa le compar. Nu stiu neaparat care este mai buna, dar o astfel de comparatie este destul de inutila.
Bun. Despre ce e vorba ?
Stiti si voi ca lucrurile nu raman asa,si evadarea are loc ( nu va voi spune in ce conditii), dar planul este de a merge in Paduri , nu stiu cum au tradus in romana, original se numeste "The wilds " si oricum, mi s-a parut foarte plina de actiune.
Imaginati-va ca Lena ajunge intr-o noua civilizatie, un nou mod de viata si protagonsita bineinteles, trece prin multe schimbari. Sincer, nu prea am ce sa spun mai mult la carte. M-a tinut in suspans, mi-a placut, dar nu a fost ceva deosebit. Mi s-a parut ca toata aceasta succesiune a evenimentelor uneori nu mai transmitea nimic. Au fost si cateva momente emotionante care mi-au ramas in minte, cum ar fi decesul unui personaj foarte simpatic mie. Oricum ar fi, este o carte despre supravietuire, despre revolta, despre prejudecatii si conceptii eronate.
Mi-a placut. Am citit-o in vara si nu imi mai amintesc foarte multe despre ea, inafara faptului ca m-a tinut mult in suspans. Nu stiu inca daca ar trebui sa o incadrez in caterogria cartilor bune. Adevarul e ca nu a fost proasta in niciun caz, dat fiind tot suspansul si actiunea de bun-gust, dar nici nu a avut ceva extraordinar.
Daca va place actiunea, sau daca sunteti mari fani ai ditopiilor, v-o recomand
Primul lucru care m-a atras la aceasta carte a fost coperta ei absolut superba. Da, am fost superficiala in momentul ala, dar serios acum : este superba.
Despre ce e vorba, concret, in aceasta carte ?
O sa incep cu protagonista : Lilac LaRoux, fiica bogata a celui mai bogat om din intreaga galaxie. Actiunea are loc in viitor, intr-o lume unde oamenii calatoresc cu nave spatiale, si tocmai acolo ne aflam: pe cea mai mare, mai glorioasa, mai stabila nava spatiala. Exact ca in Titanic.
Protagonistul se numeste Tarver : un soldat care a ajuns celebru dupa ce a salvat vietile multor oameni intr-o ambuscada. Amandoi se afla pe Icarus ( acesta este numele navei ). Intamplarea face ca cei doi sa se intalneasca, si mai apoi nava sa se prabuseasca, sa iasa din hiperspatiu si cei doi sa imparta o cabina de salvare. Ideea e ca pe tot parcursul cartii intalnim un limbaj inedit,hiperspatiul, navele, totul legat de fizica si de cosmos este descris pe intelesul tuturor si este placut.
Tarver si Lilac se salveaza, si aterizeaza pe o planeta total necunoscuta, unde incepe jocul de-a supravietuirea. Cei doi nu se inteleg de la inceput, acest aspect facand cartea chiar mai interesanta.
Care este treaba cu " fiintele soptitoare " ?
Pe mine ideea asta de " fiinte soptitoare " m-a descurajat, dar adevarul e ca nu e chiar asa. Nu sunt niste personaje concrete. Aparitia lor este una stranie, si condimenteaza poveste, si nu mi se pare ca o prosteste. Ii da, ce e drept un iz de SF, dar ghici ce, toata cartea e un SF, asa ca nu vad de ce nu.
Icarus se prabuseste pe insula, iar Tarver si Lilac pornesc inspre nava. Drumul lor dureaza zile intregi, pe parcursul carora mare parte din actiune se desfasoara.
Mi-a placut cum nebunia se instaleaza incetul cu incetul, la fel ca iubirea. Mi-a placut foarte mult evolutia inevitabila a personajelor.
Inca o data, editura Trei se dovedeste a fi editura mea preferata. Scoate cele mai bune carti.
Si acum voi veti spune : o sa fie genul ala cliseic de poveste cu doua persoane pe insula, izolate, si toate intamplarile vor fi predictibile si plictisitoare. Dati-mi voie sa va contrazic. Pentru mine, intamplarile nu au fost chiar atat de previzibile. De multe ori m-a tinut in suspans.
Iar acum, voi argumenta de ce punctajul meu este de 4 din 5. Sfarsitul. Ca de obicei, sfarsitul cartii, ultimele 50 de pagini m-au dezamagit si m-au plictisit de moarte. E trist sa vezi o carte cu o asemenea ascensiune si un final atat de ... sec.
Lume, stiu ca nu prea am mai postat, dar am fost la mare si nu am avut net acolo. Oricum, pe durata sejurului am citit doua carti cap-coada care mi-au placut in mod deosebit: Delirium si Pandemonium de Lauren Oliver.
Cartea asta a fost wow. La final, am realizat ca ea poate fi o metafora pentru ziua de azi, pentru manipularea pe care conducatorii din ziua de azi o exercita asupra oamenilor si cum viata poate urma mult mai multe cai decat cele care sunt intiparite in mintea noastra. Dar sa incepem recenzia noastra.
Stilul autoarei este super. Imi aminteste usor de cantecele lui Amy Lee pe alocuri, este uneori suficient de intunecata si imi place foarte foarte mult. Pentru mine a fost unul profund si care a transmis tot ceea ce era de transmis.
" I have a brief fantasy that we're the only two people out in the darkness - that we are the only two people awake and alive in the city, in the world "
Actiunea are loc in viitor, intr-un lume unde iubirea este considerata o boala, o infectie care trebuie tratata printr-o operatie pe creier care are loc de la varsta de 18 ani si care " salveaza " oamenii. Asta este mentalitatea indusa de societate, bagata pe gatul oamenilor. Iubirea nu exista. Oamenii traiesc fara ea. Cursul vietii este urmatorul : cu cateva saptamani inainte de a implini 18 ani, tinerii dau un examen in urma caruia se stabileste daca isi vor continua studiile sau se vor casatori imediat. Ei primesc o pereche, cu care urmeaza sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa isi continuie viata. Deci totul are loc intre straini, nu exista atasament sau iubire, pentru ca iubirea este o boala periculoasa care duce la moarte.
Am scos atat de multe citate superbe din carte si o sa fac un poster cu ele pentru ca sunt foarte profunde si reale. Si va spun ca mi-a placut mult prea mult. Bravo Lauren Oliver !!
Sunt atat de heartbroken acum, dupa ce am ascultat acest "album", acesta fiind soundtrack-ul filmului War story ( din care am vazut doar 30 de minute, pentru ca muream de plictiseala )
Voi incepe cu filmul : nu va pot spune ce se intampla, pentru ca eu am vazut 30 - 45 de minute din el in decursul carora doar vedeam o protagonista care se spala pe dinti, vede oameni facand sex si SUNA TELEFONUL DIN CAMERA LA FIECARE 2 MINUTE, soneria aia m-a innebunit de cap. WTF, regizorule, chiar crezi ca eu vreau sa o vad de 5 ori spalandu-se pe dinti in decursul a 45 de minute ? Ce urmeaza, sa imi si spuna ce probleme are,poate o doare maseaua, poate e chiar ceva mai grav ?
Melodiile facute de Amy Lee mi se par nepotrivite in concordanta cu scenele. Cum poti sa pui o cantareata atat de profunda si de capabila, care exprima atat de multe lucruri ca sonor la scena cand doua persoane fac sex in baie si sunt surprinse de protagonista care trage cu ochiul.
Nu ma intelegeti gresit; iubesc Evanescence din tot sufletul. Asta e trupa mea dintotdeauna,singura pe care o pot asculta non-stop , singura pe care o iubesc, asa ca nu imi e usor sa spun constatarile mele.
In primul rand, mai mult de 75 % din muzica aia de pe album e instrumental. De ce ? De ce sa ascunzi vocea ei minunata ? Nu gasesti bass, chitara, orice element de rock, inca o chestie care m-a dezamagit profund. O melodie e chiar arabeasca, si o spun cu o dezamagire incredibila, pentru ca nu sunt o persoana flexibila. Nu pot sa ma schimb pur si simplu de pe rock pe muzica arabeasca si melodia atat de laudata : Push the button e o chestie care are si accente pop dupa parerea mea si nu mi se pare ca suna bine. Am gasit doar 2, 3 cantece care imi plac cat de cat, restul nu .
Eu inteleg ca Amy vrea sa se afirme fara trupa, dar mie mi se pare o alegere dezastruoasa,, care ii apartine in totalitate si e treaba ei, dar nu inteleg ce nu mergea. Evanescence erau exact ceea ce trebuiau sa fie. Noua Amy Lee nu mai e la fel de dark, e prea instrumental, nu ii aud vocea, versurile sunt sarace - exact, sarace, lucru pe care nu l-am mai spus niciodata despre ceva scris de ea - dar nu pot sa nu vad diferenta izbitoare dintre Evanescence si Aftermath.
Amy poate sa faca orice, daca o face fericita aceasta muzica nu are decat sa o faca; doar ca eu sunt o fana foarte mare si sunt dezamagita.
Plus ca intr-un interviu a spus ca nu va mai scoate nimic cu Evanescence pentru o vreme. Nici macar nu stie daca vor mai scoate ceva vreodata, si chestia asta e si mai demna de o inima franta.
Imi pare rau :(
Well, that's it.
Niciodata impreuna ( The edge of never ) este o carte frumoasa. Mi-a placut foarte mult pana cand am ajuns la 80 % , si de atunci , pentru mine a fost o plictiseala absoluta urmata de un final mult prea cliseic si siropos pentru mine. Ihhh. Chia imi pare rau ca nu a putut sfarsi o poveste de asemenea fel intr-un mod diferit .
Adica fata renunta sa copieze la xerox ziua de ieri, isi abandoneaza noul loc de munca si, ( are 20 de ani, apropo ) isi cumpara un bilet de autobuz si porneste in necunoscut, intr-o destinatie la nimereala. In autobuz, dupa ore si ore in sir face cunostinta cu Andrew Parrish. Relatia dintre ei este draguta, in adevaratul sens al cuvantului, si mi-a placut faptul ca evolueaza de la prietenie la ceva mai mult, si nu se cupleaza din prima.
NOTA MEA : 4/5
In Love With Books: Concurs #2 Câștigă o carte: Concurs Cioburi de stele!!! Ce faceți? Bine? Și eu tot bine. De fapt nu chiar așa bine... acuși începe școala și iar nu o să mai am ...
Stiti ca eu sunt cea mai mare fana posibila a trupei Evanescence. Ei bine, aflati ca Amy Lee a inregistrat un album cu un tip pe nume Dave Eggar:
[PREORDER ALBUM] “Aftermath” (Music from and inspired by “War Story”) – Amy Lee ft. Dave Eggar
AFTERMATH
Music from and inspired by the film “War Story”
Expected Release: Aug 25, 2014
Tracklist
1 Push the Button
2 White Out (feat. Dave Eggar)
3 Remember to Breathe (feat. Dave Eggar)
4 Dark Water (feat. Malika Zarra)
5 Between Worlds (feat. Dave Eggar)
6 Drifter (feat. Dave Eggar)
7 Can’t Stop What’s Coming (feat. Dave Eggar)
8 Voice In My Head (feat. Dave Eggar)
9 Lockdown (feat. Dave Eggar)
10 After (feat. Dave Eggar)
Nu stiu daca sa fiu fericita, pentru ca nu va mai fi trupa, ci doar acest Dave Eggar, dar serios acum, vorbim de Amy si eu iubesc totul de la ea, versuri, muzica, ritm, tot, asa ca dupa ce am ascultat teaserul am realizat ca abia astept sa ascult noile ei cantece.