Heart of darkness

Pe blogul Myrunnei si Alessei este o super competitie. Intrati si voi printr-un click aici . Succes!

  Un videoclip fanmade cu TVD. Ce parere aveti?

Blog-ul Bibliophile Mystery a organizat începând din luna aprilie CUPA CĂRŢILOR la care au participat 32 de titluri/serii din literatura fantasy şi nu numai de la cele mai importante edituri din România, iar în finală au rămas două serii de la Editura LEDA — Academia Vampirilor de Richelle Mead şi Dispozitive infernale de Cassandra Clare.
Va redăm mai jos invitaţia blog-ului Bibliophile Mystery de a vota seria câştigătoare începând de luni, 6 august 2012.

După cum se ştie piaţa de carte din România e departeeee de cea din străinătate, dar asta nu ne opreşte pe noi toţi (ştiţi voi care) să tot cerem Editurii LEDA să publice seria X sau cartea Y şi, credeţi-ne foloseam tot alfabetul. Zicem Editura LEDA pentru că, având cea mai accesibilă formă de comunicare, era cea mai chinuită, iar Admin cel mai solicitat şi expus pretenţiilor noastre.
De aceea am demarat o campanie de susţinere a editurilor româneşti cu titlul „Viaţa Cărţilor – Susţineţi piaţa de carte din România”. Aceasta s-a bucurat de succes şi mulţumim tuturor blogurilor care ni s-au alăturat.
Unul dintre proiectele pe care le-am creat în această Campanie este CUPA CĂRŢILOR, în cadrul căreia cititorii şi-au putut vota cartea sau seria preferată.
Au fost alese primele 32 de titluri dintre cele mai votate de către cititorii BM. Concurentele au fost atât serii fantasy, cât şi contemporany, atât young adult cât şi adult.
Dintre acestea, 20 aparțin Grupului Editorial Corint şi implicit Editurii LEDA. Dar şi restul editurilor au dus o luptă exemplară, editura Nemira – cu Jocurile Foamei – ajungând până în semifinală. Alte edituri reprezentate au fost: Litera (seriile Culorile Dragostei, Casa Nopţii, Damnare, Îngerul Nopţii), RAO (Gazda, seriile: Lupii din Mercy Falls, Amurg), Nemira (Jocurile foamei, Cântec de gheaţă şi Foc). Am avut de asemenea şi o reprezentantă a literaturii clasice – Mândrie şi prejudecată, precum şi, asta e poate unul dintre cele mai importante aspecte, un reprezentant al literaturii româneşti: „…şi la sfârşit a mai rămas Coşmarul a lui Oliviu Crâznic” (editura Vremea) care a învins duşmani de seamă.
Deşi unii considerau că rezultatele sunt previzibile, nu a fost deloc aşa. Luptele nu au fost chiar uşoare! A fost nevoie să acordăm chiar şi prelungiri atunci când a fost egalitate!!
Ne-am distrat, am susţinut şi criticat, a fost amuzant (şi incredibil de multă muncă în Etapa I), iar acum am ajuns la MAREA FINALĂ!
Se vor întâlni: Academia vampirilor şi Dispozitive Infernale!
Nu pierdeţi ocazia să votaţi în finală! O puteţi face pe oricare dintre blogurile care ne-au ajutat până acum şi cărora le mulţumim şi bineînţeles pe Bibliophile Mystery.
Aşadar votaţi pe cea care va fi Seria Nr.1 în România Luni, 06 august, începând cu ora 18.00!
Bibliophile Mystery – http://bibliophilemystery.blogspot.ro/p/cupa-cartilor.html

Cu care personaj din cărțile citite te asemeni cel mai mult (aveți calități, defecte comune, același mod de a acționa în unele situații etc.) ? Dacă nu ai găsit doar un personaj, poți face un mix de 2-3 și să ne spui ce ai asemănător de la fiecare.

Recunosc ca initial am fost surprinsa si intrigată sa citesc o carte concepută de un autor roman, datorită impresiei proaste pe care acestia o au in societate, insa la urma urmei suntem romani si trebuie sa ne susţinem, ca o comunitate ce suntem!
   Despre "...si la sfarsit a mai ramas cosmarul" nu am auzit nimic mai mult decat laude, despre tot ceea ce are: fictiune, suspans, totul foarte bun.

   Nobilul decazut Arthur de Seragens este invitat la nunta unei tinere femei. Urmeaza trei luni de petreceri si voie buna, unde toata lumea se va simti bine si se vor distra. Informatiile despre Arthur vin treptat, insa daca stau sa le pun cap la cap descopar un barbat care a ucis un om pentru iubita lui Juliette, despre care din pacate informatiile sunt atat de putine, incat nu pot sa imi dau seama de ce s-a despartit de el si ce s-a petrecut cu adevarat.


   La inceput Arthur nu este descris de nicun fel, asta facandu-ma sa intru chiar eu in pielea personajului, ceea ce as fi facut oricum, dar nu ar fi stricat un portret, dar care vine mai incolo. Cu una cu doua, Arth accepta invitatia, si ajung acolo isi intalneste cel mai bun prieten. Drumul parcurs m-a indus intr-o frumoasa lume a trecutului, pe cand femeile purtau rochii cu falduri din matasuri, si barbatii calareau caii si erau curajosi si drepti. Trecutul poate fi uneori atat de frumos!
     Vicennes este un personaj care m-a impresionat. Desi as fi vrut sa se puna accentul mai mult pe calitatile sale, el este creionat ca fiind un om just, curajos, un prieten la nevoie si inca unul ager la minte.Castelul impunator are niste oaspeti alesi, care fac parte din toate categoriile sociale. Un lucru care mi-a displacut a fost ca erau numeroase personaje, care au fost la inceput descrise, insa apoi am pierdut sirul lor, si inafara personajelor pricipale, nu am reusit sa le mai tin minte.

    Atmosfera care m-a cuprins pe parcursul cartii a fost minunata! Parca vedeam, nu, parca traiam in trecut. La inceput, cand totul a fost bine, m-am gandit ce viata frumoasa duceau ei! Arthur se indragosteste de gingasa, de inocenta Adrianne, superba si tanara, dar care din pacate era logodita.
     Oamenii din acea era erau, din pacate, tot cam la fel de superficiali ca in ziua de azi. Sunt rai, barfitori, si cred orice soapta care le ajunge pe la urechi. Sunt evidentiate impresiile care conteaza si toate aparentele. 
 
    Intriga consta in primul om bolnav. Un slujitor lesina, aparandu-i pe gat doua broboane negre pline cu puroi si viermi. Scarbos! Panica si isterie in castel. Oamenii incearca disperati sa iasa, insa sunt tinuti fortat inauntru, de teama ca boala ce-i infestase sa fie nemiloasa ciuma. Ei bine, ar fi fost usor sa fie ciuma.
     Barbatul moare mai incolo. Dar nu asta e important, ci efectul acestei morti. Incep sa se formeze aliantele, si partea asta mi-a placut mult, desi m-a cam tinut prea mult in suspans cu toata treaba.
     Cand cu greu afla ceva de la un batran al carui nume am uitat sa-l tin minte, Arthur si Vincennes afla ca se confrunta cu ceva mai mare decat isi imaginau: cu vampiri.

   Morti vi care ies din mormant. Mai tarziu, batranul dispare si revine ca mort viu si suspansul este crucial. Mi s-a facut frica! Asta nu mi se intampla adesea cand citesc o carte! Este foarte bine facut.
    Urmeaza aliante, crime, mistere, si mult, mult, mult suspans. Nu am sa mai continui cu actiunea, cu relatarea ei, deoarece va stric surprizele, si nu trebuie povestit niciun cuvand peste ce v-am divulgat eu.

   Sa vedem:

La personaje am gasit eu buba, fiind numeroase si foarte greu de identificat. Nu va faceti griji, nu ma refer la cele principale, cu care te obisnuiesti usor. Ma refer la restul de invitati.Ei, se trece si peste asta la urma urmei.Primele pagini, expozitiunea, a fost placuta. Fiecare pagina ma facea sa iubesc si mai mult povestea. Recunosc ca mi-ar fi placut sa vina mai multe sentimente intime de pe Arthur, avand in vedere ca se nareaza la persoana I, in afara celor foarte puternice ca furie, iubire, indiferenta, frica,etc.

Cartea te tine. Nici nu iti dai seama cand se termina. Dupa asta urmeaza o postfata si o rubrica destinata intrebarilor. Cam atat va pot spune. Sper sa va fi lamurit.


  Nota: 4.4/5

Mistress Kat: Campania de publicare "Rae of hope" de W.J May: Astăzi am primit răspunsul de la autoare: WOW!  That is absolutely FANASTIC!!!!!!! I would love to have the book published in Ro...

 Urmatoarele carti sunt spre vanzare. Daca sunteti interesati, lasati un comentariu

 Dupa cum am si spus anterior, prima carte de sf, fantasy, YA, a fost "Amurg" de Stephenie Meyer, Recenzia mea a fost una foarte scurta, ceea ce nu se face atunci cand relatezi o carte-trebuie sa cumprinda deopotriva parerile tale si actiunea, personajele cu punctul culminant discutate-.

  In primul rand, cand am citit eu "Amurg" se intampla cred ca la 3-4 ani de la aparitia ei in Romania. Era vara anului trecut. Am facut recenzia, chiar si asa, suficient de incompleta, cu toate cele, si am postat-o. Am asteptat, am asteptat, si totusi nimic! Nicio afisare,niciun comentariu, nimic! Era ca si cum "Dark Angel", cum era numit la vremea lui, fusese sters de pe fata pamantului, adica imposibil de gasit de altii!

   Eram nervoasa. Ma gandeam ca eu munces si nimeni nu apreciaza prin nimic. Ei, bine, m-am lasat de blogger-it, tocmai pentru ca timpul sa treaca si mai tarziu, in aprilie sa reincep. Inainte de asta urmaream constant anumite bloguri si priveam asa din exsterior munca lor: a unora mai buna, a altora mai slaba. De asemenea, nu puteam sa sufar cand aveau rubrica "Citesc" sau "I`m reading" o poza a unei carti pe care a citit-o de o mie de ani si ii e lene sa o mai modifice, sau cand pagina de recenzii de incompleta tot din cauza lenii.

  Ce sa zic, lenea asta! Ce m-a facut sa renunt? Lenea. Imi parea rau ca nu aveam pe nimeni, si a fost greu sa ma ridic cat de cat, desi daca te uiti cu atentie pe blog nu e cine stie ce popularitate, nu este unul dupa care moare lumea, este unul vizitat de cativa cititori fideli, pe care ii rasplatesc pe cat pot eu cu concursuri si postari interesante. Mi-as dori, nu neg, sa am un blog super-vizitat-comentat, etc, dar asta nu se face intr-o zi, ci in timp, uneori niciodata, dar am invatat sa apreciez ce am si asta fac.

   Revenind, nu cred ca o recenzie, mai ales cea de debut are sa defineasca blogul. Nu are de ce. Timpul schimba tot, e imposibil(sau poate ca nu) sa evoluezi, sa se schimbe totul in bine.
     Nu am asteptarea ca in viitor, anul viitoar pe vremea asta sa ploua cu cititori cu cu comentarii pe blog. Astept ca timpul sa ma surprinda pe mine cu o multime de comentatori si cititori la postarile de pe blog(de bine, desigur).

Cam asta e pe ziua de azi. Sper ca v-a placut!

Abia am asteptat sa soseasca "...si la sfarsit a mai ramas cosmarul" de Oliviu Craznic, carte pe care o citesc acum si nu stiu cum sa estimez, dar cred ca intr-o saptamana jumate voi posta recenzia. Acum, poate si mai devreme. Uitati cateva poze:

 A inceput Book Lovers Challenge! Recunosc ca eram fost incantata de ea si ca abia asteptam sa inceapa.

  Ei bine, pasiunea mea pentru carti a inceput e mult. Problema era ca la vremea aia cu erau carti ca "Fortele raului absolut" sau "Academia vampirilor", sau alte din astea. Operele lui Jules Verne tronau peste tot si ma saturasem de mult de ceea ce scria. Carti cu prea multa inginerie, fictiune care nu este ancorata de nimic in realitate, actiuni in continu fara celebra poveste de dragoste, scrisul pompos, si alte multe minusuri.

   In continuare, am renuntat la citit, cu toate ca simteam nevoia inauntrul meu. E ca un fel de foame, de curiozitate si dorinta care te macina pe dinauntru-asa simteam. Mai tarziu am imprumutat de la cineva "Mana stanga a lui Dumnezeu" de Paul Hoffman, roman care mi-a placut mult, desi nu intelesesem chiar tot. Pe el l-a urmat "Fascinatie" de Melissa Marr, proaspat tiparita, care m-a uimit prin frumusetea ei.

   Urmeaza o pauza de, nu stiu, un an, pana cand incep sa se difuzeze cu revista Bravo "Jurnalele lui Stefan" de L.J.Smith, de la care mi-am luat "Sete de sange" si "Nesatul". Anterior, vazusem filmul "Amurg" pentru prima oara pe PRO TV, si da, chiar mi-a placut. Am cautat pe internet si am citit apoi toate cartile din seria "Twilight", impreuna cu "Jurnalele vampirilor" si poti spune ca am intrat de-a binelea in lumea literaturii.

    Lista continua cu "Fortele raului absolut", despre care am vorbit o tona cu prietena cea mai buna la telefon, "Vampirii din Morganville", pe care i-am citit pana la un anumit punct, caci apoi erau prea cu omoruri, si ei bine, o mare parte din titluri le gasiti la "Recenzii" .

    Mi-au placut acele romane pentru ca personajele aveau o viata extraordinara, in vreme ce a  mea nu era chiar atat de super, si citind ma captiva. Pe langa asta, imi placea. Preferam sa-mi cumpar o carte decat sa ma duc sa-mi caut niste blugi, care, oricum nu tineau mai mult de o luna si se demodau.
     Sacrificii? Nu cred, nu stiu, eu nu le vad asa. Eu le vad doar dorinte.

     Si cu asta inchei. Mi-a parut bine sa discut despre asta, as vrea sa aud si parerea vostra.

• înfruntă şi o înfrânge pe diabolica lui profă supranumită Doamna Dragon,
• îşi vinde sufletul teroristului şcolii, şi tot el îi plăteşte dolar după dolar,
• se luptă cu un trântor adevărat, de mai multe ori,
• pune ochii pe cea mai simpatică fată din şcoală,
• face afaceri cu suc şi dă faliment
• îi răneşte intenţionat-din-greşeală pe toţii oamenii la care ţine.

• New York Times bestseller (se află pe locul 1 încă de la apariţia sa şi continuă să rămână în top la un an după publicare)
• tradusă în 18 limbi
• recomandată de School Library Journal
• în curând, film produs la Hollywood

Chris Tebbetts este autorul mai multor cărţi pentru copii, printre care şi seria fantasy şi de aventuri The Viking.
Laura Park, cunoscută ilustratoare, a făcut desenele pentru această carte. Locuieşte în Chicago împreună cu animalul ei de casă preferat… un porumbel.
Pentru mai multe informaţii despre autor şi cărţile sale vizitaţi site-ul  www.jamespatterson.com .

 Pentru ca cei de la LEDA au fost atat de absenti si nu a anuntat nimeni, e vremea sa dam sfaora in tara noi insine: Azi, impreuna cu revista Bravo! a aparut cartea a 4a din seria "Jurnalele lui Stefan" de L.J.Smith. Stirea o am de la Monika, si pozele cu descrierea la fel.

Suntem in anul 1888, si aerul Londrei e incarcat de mirosul sangelui. Stefan Salvatore crede ca va putea sa scape de trecutul violent, stabilindu-se intr-o pasnica regiune rurala din Anglia, dar cand un criminal atroce care-si spune Jack Spintecatorul iese la iveala, Stefan incepe sa se teama ca intunericul il va urmarii vesnic.
Pornind pe urma ucigasului, Stefan se asteapta la tot ce poate fi mai rau: si anuma ca autorul crimelor este un vampir. Cu cat afla mai multe, cu atat devine mai sigur de faptul ca asasinul este cineva apropiat lui… si ca nu va putea niciodata sa fuga indeajuns de departe de trecutul care-l bantuie.


Voi o veti cumpara? Pe mine m-a dezamagit coperta! Serios, o flacara? Nu e pe gustul meu. In orice caz, momentan am multe carti de citit si astept niste reduceri. Voi?

 Am avut multe raspunsuri, chiar mai multe decat de obicei, cand se inscriau putini. Ei bine, m-a uimit ca nicio persoana nu a scris ceva despre vreo melodie de la Evanescence cu exceptia Sabrinei Lupsan, care a amintit-o in creatia ei. Ei bine, am avut raspunsuri extraordinare, catece emotionante, si ma gandesc ce gandire complexa si de cata imaginatie dati dovada! Mi-a fost foarte greu sa ales, dar am desemnat raspunsul care m-a lasat fara cuvinte, pe care dupa ce l-am citit am simtit ca e cel mai bun.

24)Stefanescu Veronica