Cartea asta este exemplul ideal pentru romanul siropos idilic de care oricine mai are nevoie din cand in cand, dar care este, din pacate, incredibil de previzibil.

Abby Abernathy ( ce nume interesant ) tocmai s-a mutat cu prietena ei cea mai buna, America, pentru a incepe facultatea si pentru a lasa in urma toate grijile, toate problemele, toate barfele care i-au macinat viata inainte. Mi-a placut asta , ideea de backstory, de trecut misterios si suferind, dar pe parcursul cartii aceasta latura este foarte putin dezvoltata. Aflam informatii doar despre un tata risipitor si egoist, atat.

 Pe parcursul cartii am avut senzatia ca citesc fanfictionul unei fete innebunite dupa un tip, pentru ca este foarte, foarte siropoasa, si dialogurile mi se pare nerealistice ; foarte pompoase, foarte cheesy.
Travis este un luptator. La cateva saptamani se bate, in ring, si asa castiga bani. Arata foarte bine, este un "pachet tatuat de muschi" si din prima clipa se indragosteste de fata timida si draguta, de Abby. Oh God, nu din fucking nou. Iarasi, iarasi, iarasi bunaciunea se indragosteste fara speranta de tipa timida si scortoasa care in respinge. Okay, scriitoare amorezate de luptatori tatuati din toata lumea, sunt sigura ca acest lucru este foarte realistic.

  Abby il vede pe Travis ca o reintoarcere in trecut. Il vede ca pe motivul pentru care toate amintirile rele, toate lucrurile rele de care a fugit se vor intoarce si o vor potopi, dar iubirea dintre ei este atat de profunda incat nimic nu le poate sta in cale. Cel putin asta e ideea pe care cartea o sustine.
   Inceputul a fost, desi nu prea realistic, genial, si sa va spun de ce. Pe langa tipologia para - intalnita de tip super sexy, Travis, nu numai ca aduce in fiecare noapte pipite agatate din club cu care si-o trage, dar se pare ca are si un suflet pe care Abby i-l va descoperi.
    America este iubita varului lui Travis si boilerele se strica , nu exista apa calda in camin, asa ca America si Abby se muta cu Travis si varul lui. Ce convenabil ! Si Abby imparte o camera cu Travis, si un pat. Ce convenabil !  Nu spun ca nu e dragut, dar si teribil de putin credibil.

Punctul culminant - care chiar a existat - mi-a placut, si cartea m-a prins cat de cat, adica am terminat-o in doua zile. Mi-a placut pe de-o parte, au fost distractive tachinarile si certurile dintre Travis si Abby, si momentele emotionante petrecute alaturi de familia lui Travis, insa pe de alta parte, cartea asta nu aduce nimic original sau profund.
Este doar o poveste tipica de dragoste.
Nu m-a schimbat cu nimic, nu mi-a adus o noua perspectiva asupra vietii, deci nu si-a indeplinit misiunea.

NOTA; 3. 5 / 5

Yay, am terminat si primul volum din "Urzeala tronurilor"
Acum vad cum a ajuns Nemira o editura atat de celebra. Mi-a placut, per total cartea, insa am anumite chestii de comentat la ea. 

  Subiectul este unul destul de simplu. Avem doua familii, mereu rivale, familia Stark si familia Lannister. Stark sunt in nord, unde este mereu ger, frig, zapada. Lannisterii sunt "la caldura". 
    Regele ii propune lui Ned Stark, regele din nord, sa ii devina Mana. Mai mult silit sa accepte acest titlu, Ned pleaca cu jumate din familie, se muta in sud. 

   George Martin creioneaza foarte frumos si complex personajele. Nu avem de-a face cu schite de personaj. Fiecare este exploatat. 
Caitlyn este sotia lui Ned ; puternica, mandra, niciodata nu l-a acceptat pe tanarul Jon, bastardul regelui. 
  Mai sunt surorile Sansa si Arya ( vorbim de familia Stark ), in antiteza. Personajul meu preferat, de care m-am atasat cel mai mult, pe langa Jon este Bran, micutul Bran, a carui pasiune este catararile pe cladiri inalte. 
   Din partea familiei Lannister il cunoastem pe piticul Tyrion, recunoscut pentru indrazneala si carisma sa. 
   Pe de alta parte, cartea mai aduce in vedere si pe Daenerys si Viserys ( astia sunt neamul dragonilor) si problemele lor. 
Daenerys
  Si voi o sa va intrebati : ce poate fi ataaat de interesant la niste familii rivale. Nu pot sa traiasca pur si simplu in pace, fara nicio problema ? 
  Se pare ca nu. Nu atunci cand ascund atat de multe secrete. 
M-a prins destul de mult cartea. Mi-a placut partea in care descopera un lup stravechi mort, si langa el puiutii care urmeaza sa fie pazitorii copiilor Stark . In roman sunt multe intrigi despre crima, incest, adulter, comploturi. Lordul Eddard călătorește spre sud, către capitala regatului, Debarcaderul Regelui, însoțind anturajul regelui și luând-și împreună cu el fetele, pe Sansa și pe Arya. Sansa, care are 14 ani, vrea să devină o adevărată doamnă, promițându-i-se că va deveni soția fiului de doisprezece ani al regelui, Joffrey. Însă tânăra Arya este băiețoasă și preferă compania servitorilor și a gardienilor
E o carte captivanta, o serie captivanta. LIKE, LIKE, LIKE.


  Casatoria este un subiect adesea abordat de George Martin, casatoria dintre Daenerys si Drogo, declansatoarea practic a tuturor problelor cu dragoni. Plus ca mai sunt si niste creaturi ciudate pe taramul zapezilor care omoara oameni. Ati vazut serialul ? Merita ?
 
Ce nu mi-a placut: George Martin are un stil frumos, dar greoi uneori. Mi-ar fi placut sa fie putin mai usoara de citit, dar na, sunt multumita si asa. Si cand ma gandesc ca asta e abia primul volum, imagineaza-ti cum o sa fie celelalte;

NOTA: 4.5 / 5
   

 Mereu am vrut sa citesc cartea asta. Cu toate astea, este una nici suficienta, nici necesara. E doar un pretext pentru a masca lasitatea. Tipa asta, Hannah Baker s-a sinucis cu doua saptamani in urma. A inregistrat niste casete prin care isi "justifica" sinuciderea, de fapt dand vina pe altii pentru ca ea nu a avut curajul de a-si continua viata.



 O carte stupida. Nu am nimic impotriva cu personajele care se sinucid. Deloc. Mi se pare minunat cand o fac drept act de bravura, in momente de maxima durere, suferinta, cand nu se mai poate altceva. Cand tot universul se darama. Dar tipa asta, Hannah, are niste probleme care pe mine nu m-au impresionat absolut deloc, absolut deloc.
 
  Casetele ajung la Clay, care e nespus de emotiv si enervant. Un personaj slab. Hannah e un personaj slab. Prietenul lui Clay e un personaj slab. UNDE SUNT PERSONAJELE TARI ??? Nu sunt, asta e raspunsul.
  
Pe langa asta, cartea e foarte prost structurata. Inafara de casetele ascultate de Clay, naratiunea este compusa din propozitii de genul :"iau sarea si o pun pe masa " . Nu a fost nimic profund. E fara un scop. Ce mi-a transmis aceasta carte ?
Cu ce m-a facut sa ma simt mai bine aceasta carte ?
Ce mi-a dovedit ?

 Nimic. Oh, Doamne, nimic. Mi-a aratat niste probleme hiperbolizate ale varstei adolescentine. Nu am inteles de ce Hannah s-a sinucis. I-am vazut motivele. Le-am inteles. Putea sa isi insceneze sinuciderea. Sa inceapa o viata noua, sa se urme intr-un autobuz si sa plece, daca era atat de greu.
Dar nu, ea trebuia sa fie o regina a dramei.
 

 Plus ca motivele alea ale ei, multe puteau fi depasite. Cu totii am trecut prin cateva. Si iata-ne in viata. Oh, Doamne, Hannah, mai ia si tu niste realitate.
NOTA: 1 / 5