Am asteptat din ianuarie sa aparara "Doua adevaruri si-o minciuna" . Cum cei de la Leda scot in vremea asta zeci si zeci de carti, printre care volumul asta intarzie atat de mult, am decis s-o citesc in engleza. Asta a fost a doua carte citita pe Kindle-ul primit de ziua mea si a fost super-tare. Am citit-o destul de repede, mai ales pentru ca "Jocul minciunii" este una dintre seriile mele preferate, iar Sara Shepard este geniala cand vine vorba de thrillere.


  Emma si cu iubitul ei, Ethan, singura persoana care ii cunoaste adevarata identitate incearca sa afle ucigasul surorii sale gemene, Sutton, care a amenintat-o pe Emma ca daca nu va prelua viata lui S, va muri. Aparitia lui Thayer, fratele disparut al lui Madeleine aduce in vizorul protagonistei un nou potential suspect in cazul crimei. Frustrata pentru ca detaliile vin greu, Emma incepe sa sape din ce in ce mai adanc in trecutul lui Sutton, afland amanunte din ce in ce mai interesante. Thayer isi face aparitia in camera lui Sutton, iar parintii ei il descopera acolo si cheama politia, care il prinde si il aresteaza pana la urma, nu mai inainte de a infrunta uimirea gravata pe chipurile in sufletele lui Laurel, a Madeleinei, dar si a tuturor celorlalte persoane de fata din momentul respectiv.

   Laurel devine o regina a ghetii, avand doar replici taioase pentru sora ei. Sa fie gelozie din cauza ca Thayer a venit la Sutton, si nu la ea? Sau ceva mult mai adanc?
    Putinele farame de siguranta ale Emmei, care crede din ce in ce mai mult ca Thayer este persoana care a amenintat-o in tot timpul asta sunt sustinute de faptul ca el este la inchisoare, iar cautiunea este imensa. La liceu insa, Laurel si Madeleine organizeaza o campanie de eliberare a lui Thayer. Motivul din care Laurel face toate astea este inca un mister: sa fie iubirea, gelozia sau ceva mult mai profund?

      Mi-a palcut felul in care a fost narata cartea. De asemenea, revelatiile lui Sutton au fost surse de lumina in misterul intunecat care te invaluie cu fiecare pagina. Nu stiu daca mai amintiti, insa cartea este in plan principal narata la persoana a 3a, infatisand viata Emmei, insa mai are pasaje si la persoana 1, din perspectiva spiritului fantoma Sutton, care mai are cateva fash-uri de amintiri(ea nu mai stie cine a omorat-o) si mai nimic din fosta ei viata.

      Laurel isi continua planul de razbunare pe Emma(Sutton de fapt- ca ea( aparent ) nu stie ca sora ei a murit). Ea planuieste alaturi de Charlotte, Mads, Sutton si gemenele Twitter  o farsa lui Ethan, chiar daca Emma nu e de acord deloc. De unde stie Laurel de relatia celor doi? Pentru ca a spionat. Uneori ma gandeam cat de nesuferita poate fi...
           Mai departe ramane suspansul si continuarea acestei povesti incredibile. Acum, Laurel m-a enervat serios. A fost o "Ice Queen" in toata regula si m-a uimit de cat de rea poate fi!
La inceput a incercat sa-si santajeze sora, insa Emma i-a tinut piept si a facut fata tuturor momentelor grele. Ethan a devenit un personaj in regula, nefiind nici sufocant, nici rautacios, mereu acolo pentru Emma, de care chiar s-a indragostit. Permiteti-mi sa-l suspectez.

     Thayer a fost foarte sinistru. A avut cateva replici geniale, care il incriminau, insa daca ati omis complet acest detaliu va reamintesc eu: Shepard e plina de idei cand vine vorba de schimbari de situatie! Ce nu mi-a placut in mod deosebit a fost punctul culminant. Mi s-a parut cam repezit. Ei, per total, merita citita, sincer!

NOTA: 4. 5 / 5